Rt 22 din 13 06 2010 cu prof. T. Ciurea, A. Medve, D. Trif, 13 elevi din Zalha, 16 elevi din Napradea, Brena & eu
Vezi GALERIE FOTO
Un traseu proiectat inca de la finele iernii 2009-2010, dar amanat de cateva ori din varii motive. Am decis, in sfarsit, sa-l parcurgem in 13 iunie, pentru asta fiind nevoie sa intalnesc grupul napradenilor in Letca dupa care, cu un microbuz, sa ne deplasam in directia Rastoci-Ileanda-Rus-Simisna, in Zalha. De acolo, dupa vizitarea scolii, urma tura propriu-zisa pe Pietrosul Salajului, cu descinderea in Valea Loznei si despartirea in Letca.
Prognoza meteo anunta 21 C pentru ora 10 dim. in Letca si un indice de confort termic de 83 %, in zona Garbou-Zalha-Lozna existand 95 % sanse de furtuna dupa ora 13, pana la ora 19, cu nesemnificative precipitatii, insa. Neguri alungite ascundeau soarele, ca la eclipsa, pe culmea dealului Magurici
Duminica dimineata, la ora 6 am pornit cu Brena doar, spre valea Somesului si Letca. Am luat-o prin Catalina-Remetea Chioarului, admirand rasaritul, oglindirile acestuia in apele Lapusului, doi fazani ciugulind pe marginile ingustelor lanuri de grau si orz, minaretele strident-argintii ale bisericii ortodoxe din Remetea Chioarului si-n stanga sa, modest-sobra silueta a bisericutei de lemn, monument istoric.
Evaporarea din primele ceasuri ale diminetii nastea pacla, iar in valea Somesului, alb-laptoasa anaconda infinita de neguri alungite din Ileanda catre Surduc. Soarele aparea ciudat, ca la eclipsa, dinspre culmea dealului Magurici. Imediat dupa aceea, ruland spre Rastoci-Lemniu, macii si margaretele invioreaza taluzurile imburuienate din flancurile drumului.
Serviti cu o placinta creata “poale-n brau”… la Scoala din Zalha
Napradenii au fost parolisti (ca-ntotdeauna) si plecand la 6,30 dimineata, au ajuns in Letca putin inainte de ora 7.30. M-am alaturat grupului, pornind in sens invers, in amontele Somesului, spre Rus si-apoi spre Simisna – Hasmas (celebru pentru pirostile sale).
Superba zona colinara geografic aferenta Dealurilor Simisna-Garbou, intr-un fel constituind frontiera dintre judetele Salaj si Cluj. Personal luam pentru prima oara contact cu acele meleaguri, decis fiind sa revin, poate la toamna sau iarna, pentru necesara aprofundare prospectiv-turistica.
La ora 8 am ajuns in fata Scolii din Zalha, prilej de bucurie pentru tanarul profesor de istorie Dorin Trif (actual profesor la Scoala Gimnaziala Napradea) care si-a inceput cariera didactica acolo, predand vreo sase materii… paralele deplin cu specialitatea sa, adaptandu-se insa rapid vietii si scolii de la tara.
Sotia directorului scolii din Zalha ( prof. Traian Ciurea) ne-a intampinat si ne-a invitat in scoala, considerand vizita drept un fericit prilej de schimb de opinii si experienta. Imediat ajutoarele sale au facut sa apara blidele cu aburinde placinte crete-poale-n brau – umplute cu branza dulce de vaci, altele cu cas si marar, platouri cu aperitive, apa minerala, sucuri, cremvursti, cafea nes…
Competitie ad hoc de fotbal
Timpul trecea nemilos, iar caldura zilei sporea-n intensitate dar, in loc sa ne urnim din loc, am savurat impreuna cu cei 29 elevi de clasele V-X din Napradea si Zalha matinalul festin, ca-ntr-o fasta dimineata de dupa o rustica nunta.
Baietii au zbughit-o apoi pe terenul de fotbal, incingand ad hoc o pasionanta competitie interscoli. Cu destula dificultate ne-am imbarcat in microbuze, abia spre ora 10, pentru a porni spre satul Valea Ciurenilor (paralele cu Valea Hranei dar aflat mai spre SV), suind vreo 3-5 km in amontele acesteia si traversand de cateva ori direct prin vadul modest, oprindu-ne si debarcand la confluenta vaii Ciurenilor cu paraul Mocanilor-reper o uriasa salcie cu circumferinta de peste 3,4 m.
Aici e gospodaria unei instarite familii, considerata de chiaburi in defunctul regim, reimproprietarita cu circa 40 ha fanate si paduri dupa 1990. In apropiere de ea, pe paraul Mocanilor, exista un ciurgau cu apa potabila rece, excelenta, unde elevii si-au facut necesarele provizii. Am inceput sa suim prin stanga gospodariei urmand un drum de caruta.
La stanga, in continuarea spre amonte a vaii Ciurenilor, e valea Dumbravitei, iar pe versantii cu poieni ai acestora se puteau remarca izolate, frumoase, gospodarii. Dealurile erau cultivate cu grau, triticale, cartofi pe tarlituri si porumb dar fanatele dominau. Multe terenuri erau de ani de zile abandonate de localnicii imbatraniti si lipsiti de mijloacele necesare exploatarii zoo-agricole.
Imediat copiii au inceput sa caute si adune hribe, altii dedulcindu-se cu fragute. Soarele ardea deja nemilos. Din fericire, dupa o volta SE-NV atingeam culmea, mai mereu dand peste restranse zone umbrite. Simpaticul localnic uscativ ne-a oferit lamuriri asupra toponimiilor zonei
Perspectiva E-SE-SV-V se largea pe masura ce suiam, Dosu Dumbravitei, Dealurile Simisnei-Garboului si-n continuare zona de Podis Transilvan aferenta meleagurilor clujene derulandu-se treptat la picioarele noastre.
Mai apoi (spre V) eram in Poiana Ontii cu razlete gospodarii muntene si dealul Caselor. O mare holda de triticale era fotogenic punctata de uriasa silueta a unui par salbatic.
Pe acolo aveam sa ne intalnim cu un batran si simpatic localnic uscativ care ne-a lamurit asupra toponimiilor si a cailor de acces. La E-NE, spre Valea Loznei, abordand un drum traditional de caruta ce cobora din culme-n ample serpentine, la NV Dealul Valeni ( marcat cu o borna topo 1953-DTN-597 m alt.) si-n final, la N de acesta, Dealul Pietros (607 m alt.), tinta noastra.
Din fericire, dupa atingerea culmii principale, zonele umbrite de fagetul matur alternau cu mici poieni insorite. Hribele erau destul de rare, insa am vazut destui cuci si oite. Grupul nostru s-a razletit considerabil, ceea ce practic anula un ritm de deplasare cat de cat. Nici nu se putea pune problema unui ritm de deplasare alert in astfel de conditii.
La Izvorul Talharilor
Copiii din Zalha stiau binisor locurile, recunoscand locuri n care au fost cu tractorul dupa lemne de foc. Pe-acolo am dat peste cateva zone mocirloase, cu balti colcaind de broaste, alteori cu ape malos-lutoase dar si frecvente locuri in care anvelopele atelajelor si-a tractoarelor au lasat afunde ogase umed-racoroase in care nu doar Brena, ci si nastrusnicii elevi, descopereau agreabile surse de contracarare a caldurii nebune.
La un moment dat, in stanga potecii largi, s-a ivit obarsia unei vaiugi in care profesorul Ciurea Traian, pasionat vanator, ne-a aratat Izvorul Talharilor cu o apa excelenta.
Pajistile debordau de mari tufe de flori galben portocalii, ingustele lanuri erau punctate de azuriile flori de cicoare si palcuri de margarete. Am remarcat din start chia, pe Dosu Dumbravitei albastrele inflorescente tentaculare ale unei varietati spontane de Alium. In rest tufele de soc debordau de florile lor dulceag-parfumate iar cimbrisorul omniprezent a creat numeroase pernite roz-liliachii eterate.
Imediat dupa Izvorul Talharilor am dat intr-o vasta poiana cu o matura plantatie de molid spre V. Ne-am continuat deplasarea spre NV, suind curand pe Dealul Valeni. Acesta e fost abrupt-framantat spre N si E, dar mai domol spre V-SV. De pe crestetul sau impadurit cu faget (actualmente intens marcat silvic spre exploatare forestiera), privind spre N-NE se vad cateva muntenesti gospodarii ce tin de Valea Loznei si varful Dealului Pietros.
La baza sa, spre NV-N, am dat de un drum de TAF-caruta si urmandu-l la dreapta am iesit intr-o larga sa. De acolo spre SV am remarcat o solitara gospodarie tinand de Valeni, un grup de gospodarii pitite-n livezi de pruni la NV, pe versantul Pietrosului.
Ciupercarul din Valeni
Ceva mai departe, si-ntr-un plan inferior, vatra satului Poiana Testioara ( prin care am suit cu amicii de la Speo Clubul Montana din Baia Mare prima oara pe Dealul Pietros, la final incheindu-ne circuitul pe la Iezerul Mare si Mic, in satul Testioara.
In dosul grupului de gospodarii, un ciupercar din Valeni ne-a indicat adevaratul izvor al vaii Hraii ( rece si abundent), celebra in intregul judet Salaj, si nu numai, pentru abundenta ciupercilor de tot felul.
O stana mare, cu baci adus din Jina , adica un profesionist oier din Marginimea Sibiului, se ocupa de administrarea acesteia. Tarleau an de an mari suprafete care-n anul urmator deveneau mici culturi de cartofi ingradite cu garduri din leturi de lemn.
Amenintati de apropiata furtuna
S-a facut ora 12,30 ,caldura a devenit insuportabila si pe bolta cerului au aparut nebuloasele treptat aglomerate. Se auzeau tot mai apropiatele bolboroseli ale tunetelor venind dinspre Surduc-Clit-Lozna.
La obarsia vaii Hraii, unii si-au refacut proviziile de apa, altii i-au asteptat la umbra unui huceag de fag si carpeni. Regrupati, am suit pe curbele unui sleau de caruta spre varful Pietros, lasand in dreapta un mic grup de gospodarii muntenesti disimulate-ntr-o restransa livada.
In holdele din jur, am descoperit niste minunate flori roz-liliachii (posibil de neghina, a afirmat profesorul Medve, personal le-am mai intalnit, fara sa le identific, insa). La ora 13 ne-am furisat in huceagul de foioase ale Dealului Pietros, panoramand, prin negurile deranjante iscate de masiva evaporare, spre Cornu Plesii, cuestele calcaroase ale Prisnelului Varaiului si Valisoarei, platoul Cozla, carierele de calcar din Letca sau aparent apropiata Poiana Ontii.
Stalpii fostului radio-releu de pe Dealul Pietros au fost de curand taiati si furati, dar se mai poate vedea linia electrica ce o deservise, suind din Valea Loznei.
Dupa un scurt popas, manati si de semnele apropiatei furtuni, am coborat abruptul nordic al Pietrosului orientandu-ne imediat dupa aceea spre E, depasind niste gospodarii muntenesti abandonate (doar una, cea mai de sus, ruinata partial) iesind intr-o sa cu gorunet.
Biserica-monument istoric din Valea Loznei
Linia electrica suia in dreapta. La stanga cobora-n scurte volte mocirlos-clisoase poteca unei turme de vite. Am urmat-o pe povarnisul abrupt, iesind intr-o fanata cu orhidee ciclamen-visinii si o livada scapatata si cateva gospodarii, una abandonata si-n ruina.
O ciuta a sarit speriata din culcusul umbros de la poalele unui nuc. In curand, am privit spre E si aveam sa vedem sulita sindriluita si patinata de vremi a bisericii, monument istoric, din Valea Loznei.
Un sleau de caruta ne-a condus spre ea si apoi spre ulita principala a satului. Din nefericire, peretii exteriori de lemn ai cochetei si armonioasei bisericute au fost tencuiti si spoiti, iar stalpii de stejar ai prispei baituiti cacaniu iar pridvorul , de-o parte si alta a usii de acces spre naos, a fost decorat cu niste oribile fresce de un kitsch strident ( inca un exemplu al indiferentei clerului si a celor de la institutiile judetene de cultura si culte).
De la biserica de lemn, coborand abruptele trepte de beton si trecand prin curtea unei gospodarii, aveam sa ajungem pe ulita satului acompaniata-n dreapta de o firava vale destul de poluata menajer.
Un microbuz a trecut spre zona E-SE a Vaii Loznei, iar doi elevi au mers sa-l anunte pe sofer sa coboare pentru a ne imbarca. Pana atunci, la umbra din curtea bufetului si magazinului satesc, aveam sa ne tragem rasuflarea dupa traversarea care ne-a luat circa 5 ore de cosmar termic dar si de indiscutabila incantare peisagistica.
Ne-am luat ramas bun de la elevii din Zalha, microbuzul lor avand sa-l intalnim in curand, coborand spre Preluci, descoperind in trecere denudarile gresoase din stanga vaii Loznei, abriurile si codrii nesfarsiti.
Pe la ora 15 am traversat din Lozna peste relativ noul pod aruncat peste Somes, sustinut precum vestitul Golden Gate de arcuite cabluri, iesind in Letca. Mi s-a parut criminal sa ma sui, alaturi de Brena, in Fiat-ul incins la 65-70 C dar n-aveam ce face si, dupa ce am rulat cu geamurile deschise 2-3 km, accesand aerul conditionat, am mers spre Baia Mare nesesizand, doar pe computerul de bord, ca la intrarea-n oras erau 34 C. Cosmar, nu alta, cu toate ca se parea ca o aversa abia spalase-n passing colbul gros asternut peste tot.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
