Rt 59 din 13 dec.2009 cu prof. A.Medve, 15 elevi gimnazisiti din Napradea, A.stefanoiu, prof. D.Trif , Brena & eu
Vezi GALERIE FOTO
Se pare ca iarna si-a intrat cu adevarat in drepturi, dar asta nu a constituit un motiv sa renuntam la traseul nostru salajean, pe care ce-i drept l-am amanat pret de mai bine de doua luni din varii motive. Am reprogramat excursia noastra asadar pentru duminica 13 decembrie, intalnirea fiind stabilita in Tranis Salaj pentru ora 8.45 dimineata.
Precauti, am pornit din Baia Mare (cu A. Stefanoiu si Brena) imediat dupa ora 7, pe o temperatura de – 6 C si o nebulozitate accentuata.
La parjolit de godac somesan
Dupa traversarea Somesului peste podul de la Ardusat, spre E a aparut o mincinoasa geana roz-zmeurie de lumina a rasaritului. Se lumina de ziua de-a binelea cand am traversat Stramtorile Ticaului apropiindu-ne de Benesat.
Dealul Mare, si-n departare platoul carstic al Cozlei, ne-a atras atentia. Soimi platonici ne iscodeau cu privirea din varful stalpilor de telefon. Prin Somes Odorhei, pe un podet din fata casei, gazdele parjoleau cu paie si arzatorul cu butan gaz un godac rotofei de mai bine de-o maja (100 kg).
La ora 8.30 am ajuns in Tranis, la casa vechii noastre cunostinte, prof. de geografie Aurel Medve, autorul de monografii montane si arii naturale protejate salajene, directorul scolii Gimnaziale Traian Cretu din Napradea-Salaj.
In cateva minute a sosit si microbuzul scolii cu cei 15 simpatici elevi gimnazisti, unii din ei cunoscuti de noi din alte doua excursii salajene comune, in care am ajuns pana in apropiatul Somes Guruslau.
Acolo am debarcat si, luandu-ne calabalacul turistic usor, ne-am orientat spre E urmarind ulita Ciuncalailor care ne-a condus spre o culme ce separa valea Caselor ( la stanga, NV) de valea Gardului (la dreapta,V).
Dia cea domneasca si castanii comestibili
Soarele s-a ivit straniu din neguri, cu o aura argintiu-aurie. Badea Radu, un vanator local pornit spre locul de intalnire a grupei, ne-a informat ca in zona avea sa aiba loc o haituiala si o vanatoare de mistreti, ceea ce ne-a cam pus pe ganduri pana am aflat ca zona vizata de ei se afla la V-NV de culmea pe care urma s-o urmam noi pret de 6 ceasuri, adica pe vaile Husiei si-ale Ronei.
Fulguia vag scurta vreme si o briza inghetata ne-a obligat sa ne punem manusile si fesurile in timp ce ne deplasam prin fanate ori printre holdele inguste, prinzand repede culmea cu argile rosii pe care aveam sa tinem un stravechi drum de carute ce lega satul Poienita de Somes Guruslau.
In fata a aparut un palc de 5-6 castani comestibili plantati odinioara de un grof ungur, locul numindu-se Dia cea domneasca (die semnificand local vie). Pe argilele rosii am descoperit primele fragmente fosile de Ostreia sp.
La dreapta potecii profesorul A. Medve ne-a aratat un batran haspoi (mosmon) cu mici fructe maronii si delicioase prinse de ger, dulci-acrisoare, vag astringente si malaiete, odinioara apreciate de pastori si nu numai.
Mosul si Baba – o rezervatie geologico-peisagistica
Am intrat in codrul matur dominat de gorunet pe versantii S-SV si faget pe cei NV-N, intercalat cu ciresi salbatici, tei, plopi tremuratori, carpeni si jugastri. Drumul de carute are pe alocuri doua-trei variante, dar toate conduc spre aceeasi directie.
Privind spre NV, catre valea Caselor, am dat cu privirile de o mare turma de mioare pascand si de serpuirea pamantie a drumului comunal 26 C, care leaga satul Somes Guruslau de Poienita (angajat o vreme pe firul mai degraba sec al vaii Caselor, spre SE).
Un varf impadurit s-a ivit in fata noastra, acolo o varianta mai putin circulata a drumului de carute suind prin dreapta, o alta, angajata la stanga si mai bine conturata, conducandu-ne repede in caldarea largii obarsii a vaii Caselor, la poalele formatiunilor gresoase eocen-oligocene din rezervatia geologico-peisagistica de 0,20 ha numita Mosul si Baba.
Am facut lejer 45 minute pana aici. La stanga sus, peste valea Caselor si spre NE, au aparut niste aflorimente gresoase sure si doua sleauri vechi de carute, iar deasupra lor si mai spre E un afloriment calcaros eocen bej-galbui botezat Piatra Pintii (o legenda a locului spunand ca pe acel bloc neted de piatra si-a ascutit haiducul Pintea Viteazul hangerul).
Pe-aceeasi culme, insa, mai spre SE, catre Poienita, se afla o zona cu calcare eocene intens tectonizate si Gaura Vantului ( vizitata de noi anterior cu un grup de la Clubul de Speologie Montana-Baia Mare dar negasind acolo nimic interesant).
Profesorul Medve ne-a tinut o mica informare inainte de a sui la Mosul si Baba, explicandu-ne ca nu doar acea mica arie protejata era de sorginte gresoasa eocen-oligocena (gresii de Rakoczi), ci si o mare parte din culmea principala pe care aveam s-o urmam de-acum incolo pana pe Piscuiul Ronei.
Din nefericire pe panoul informativ al rezervatiei se vorbea de calcare eocen-oligocene de Cuciulat, ceea ce era vizibil eronat.
La varful Stogului si Ciocmani
Soarele a iesit de-a binelea, dar vantul inghetat ne biciuia obrajii cand am inceput urcusul pe culmea gresoasa pentru a admira din trei parti fotogenicele formatiuni, inspirat botezate de localnici.
Dupa un scurt popas, profesorul Medve , geologul A.Stefanoiu si 13 elevi au taiat-o direct si printre maracini, pe o poteca pastorala, spre rapa vestica a formatiunii, avand ca obiectiv imediat stratul fosil consistent de lamelibranhiate Ostreia sp.impreuna cu doi elevi, am suit pe varful padurii Faget, la cota 433 m, de acolo panoramand spre un colt al Poienitei, varful Stogului si Ciocmani.
O bucla indepartata a Somesului, spre Napradea-Cheud, s-a mai vazut de acolo ca si o alta aflata spre Ciocmani spre Surduc. Am parcurs o ampla potcoava a culmii aride drapata cu paducel si porumbele, pentru a ne situa la V de Mosul si Baba care, datorita deliberatei pare-se doborari cu drujba a catorva fagi, ni s-au prezentat scaldate in soarele cu dinti.
Pe culme am dat de alt depozit de Ostreia sp., dar si de mult mai rare fragmente de gasteropode fosile. Dupa regrupare, am continuat pe culmea principala, initial spre NV apoi spre V, parcurgand astfel o mare parte din padurea Faget si in continuare padurea Peringer, lasand in dreapta largul bazin cu faget al vaii Dragus si hotarul satului Husia, in timp ce la stanga satul Poienita si apoi Ciocmani aveau sa ne apara din succesive perspective fotogenice, din toate insa nelipsind sclipirile argintii ale Somesului, cu toata pacla.
Treptat, spre SE s-a ivit Stanu Clitului, la S Surducul si Tihaul, chiar si formatiunea gresoasa botezata Pe Pietre de pe valea Almasului ( din Galgau Almasului) Padurea Dumbrava opturand insa vederea Gradinii Zmeilor aflata in aceeasi localitate.
Avantajul turistic al parcurgerii acestei splendide culmi, in prima jumatate si poate ceva chiar mai bine impadurita, il constituie faptul ca uneori concomitent, alteori alternativ, poti panorama spre lunca si valea Somesului care, curgand dinspre Letca-Cuciulat-Ciocmani face o mare volta in forma de U in dreptul satului Var si al orasului Jibou, obligat de pintenul calcaros al Piscuiului Ronei inainte de-a se indrepta spre satul Rona unde face o alta bucla in U, continuand spre Somes Guruslau-Tranis-Napradea-Cheud.
De acolo incolo apele trebuie sa sfredeleasca peste milenii durele sisturi cristaline ale Dealului Mare, formand astfel pitorestile Stramtori ale Ticaului dupa care, eliberate, evadeaza in lunca Ticaului ,Ulmeniului si-a Miresului Mare.
Exuberanta de bureti
Culmea principala pe care o urmam nu era defel una rectilinie, dimpotriva, in plus ea prezinta o suita de alternante de varfuri si sei adanci. Nu exista, in cea mai mare parte, nicio poteca veritabila, asta obligandu-ne sa urmam traseul prin padurea de foioase in care au aparut alaturi de stejari (Quercus rubor) si fagi, exemplare frumoase de cer (Quercus ceris), zone cu salcami dar mai ales arbusti teposi ca paducelul si porumbelul pe liziera sudica si un hatas dens, greu penetrabil de cupreni.
Mici zone plantate cu pin negru confereau niscaiva prospetime si culoare codrului altfel despuiat. Intr-o astfel de zona cu numeroase doboraturi de vant am dat peste salase de innoptat a salbaticiunilor.
Zilele si noptile neverosimil de calde dar si frunzisul gros, uscat, au favorizat o exuberanta de bureti si Macrolepiota sp. (Piciorul caprioarei) Briza a contenit si culmea pe alocuri ne-a oferit vederii scurte zone de cuesta nordica, gresoasa, abrupturile nedepasind 3-5 m, de regula fiind drapate cu smocuri de feriguta sau feriguta cu radacina dulce. Un copoi ardelenesc a suit pe valea Dragusului, adulmecandu-ne, apoi s-a intors la vanatori.
Dezradacinarea unui splendid cer trigemen monumental a scos la iveala un afloriment alb de gips care trada cristalizarile lagunare de odinioara. De altfel aflorimente albe de gips aveau sa mai apara de acum incolo pe abruptul V-NV al culmii, pana deasupra Ronei.
Huda Ciocmanilor
Huda Ciocmanilor pe care am traversat-o este o veche si extrem de circulata, perfect conturata, cale multiseculara de acces dinspre Ciocmani spre Husia-Rona-Jibou, taiata asadar peste culmea principala a Padurii Faget. Depasind-o spre V, am suit o zona de cer defrisata (locatia Lupiste), lasand spre S varful Ticla ( 455m), depasind apoi varful Negrului, avand de aici incolo drept reper traseele a doua linii electrice, o magistrala de 400 KV de la Surduc –Tihau si o alta de medie tensiune, suind dinspre Var prin Turbuta.
La stanga, in aval de podul de la Ciocmani, spre Surduc, a aparut un superb ochi acvatic migdalat al Somesului, iar la stanga sa o mare balastiera. In doua sei am dat peste straturi de Numulites perforatus cu depozite consistente de banutei de piatra (foraminiferi fosilizati) variind ca diametru de la 1,5-2 mm pana la 15-20 mm si o grosime de 2-3 mm.
De remarcat faptul ca la stanga culmii principale sinuoase, nu o data, am intalnit franturi din fostele amenajari genistice destinate apararii pe linia Somesului ( transee, lacase de tragere, gropi pentru aruncatoarele de mine etc.).
Dupa circa cinci ore de la debutul traseului, am ajuns sub magistralele electrice. Padurea a facut loc arbustilor, pajistii saracacioase, dar inca exploatata de frecventele turme de oi si capre, si huciului. Doua caprioare au zbughit-o aici.
Spre E, scaldate in soarele amurgului iminent, s-au ivit Prisnelu Valisoarei si al Varaiului, iar ceva mai aproape platoul Cozla si Stanu Cozlei. La dreapta, separate de o culme ce coboara spre Rona, au ramas vaile largi si seci numite Fundatura si apoi, mai spre NV, Fantanele.
La stanga s-a ivit Valea Mare, mai mereu seaca, ce afluieste-n Somes mal drept in Turbuta. La dreapta Vaii Mari si la N-NE de Turbuta, o padure matura de foioase trada un afloriment calcaros bej-ocru expus spre est, iar sub el, ca o ampla rapa abrupta sau o faleza, un gros strat de marne sur-vinete.
Splendoarea de la Piscuiul Ronei
Se observa de-acum spre NV Piscuiul Ronei de care ne separa insa inca o larga sa terasata, cu ogoare cultivate pana-n urma cu cel putin un deceniu, azi insa lasate drept fanata ori pasune.
Aici, pe langa o alta turma de mioare, aveam sa dam peste cateva gramezi de fosile impresionante de Gryphea Eszterhazy (Eocen) botezate de turbuteni si roneni, datorita similitudinii lor flagrante, copite de cal.
Nu am descoperit stratul fosil in sine, relicvele fiind mai mult ca sigur scoase treptat la suprafata solului prin lucrarile de arat-grapat, apoi, fiindca prezenta lor deranja, fiind adunate de tarani in gramezi plasate pe haturile (limitele de terase) invadate de tufele de porumbele periodic incendiate.
Mai jos si spre SV-V, exista un alt impresionant strat de banutei de piatra, intr-un loc spalat pluvial, gros de-l poti lua cu lopata.
Versantul cu fanata din dreapta culmii, catre Rona, se numeste ispirat Groapa Oilor, in timp ce terasele, inca tonic verzi, de pe malul geografic drept al Somesului si taiate de doua -trei valcele afunde cu paraie efemere, la N de Piscuiul Ronei, sunt numite de roneni Pe Poduri.
Pe deasupra lor, coborand dinspre Piscuiul Ronei am vazut un grup de ATV-isti galagiosi ale caror scurmaturi si mizerii menajere aveam sa le remarcam putin mai tarziu.
Starnite de primii elevi care au ajuns pe Piscuiul Ronei ( Dl.Rakoci), trei caprioare au zbughit-o spre deliciul nostru de-a coasta catre Turbuta.
In jurul orei 16, adica dupa un parcurs de circa 14-15 km facuti in sase ore si pe cand soarele se pregatea sa apuna, ne-am aflat la crucea de fier de pe varful Piscuiul Ronei (437 m), de acolo avand de parcurs pana la microbuzul care ne astepta la recent datul in functiune pod de fier , inca vreun ceas si cca trei km.
Inainte de asta insa, cadorisiti de septuagenarul nostru coleg geolog cu jeleuri trase-n ciocolata, elevii gimnazisti dirijati de tanarul si agreabilul lor prof. de istorie, ne-a colindat apoi au sorcovit asa cum se cuvine in perioada dinaintea Craciunului.
O degustare cu „porcarii” inainte de plecare
Dupa ce ne-am saturat de panoramat spre Muntii Meses, satul Var, Jibou, Somes Odorhei dar mai ales spre buclele Somesului la Rona si neguroasele paduri ale Dealului Mare, am coborat spre casa parinteasca a prof. de istorie Dorin Trif care ni s-a alaturat abia la finalul turei, suind spre Piscuiul Ronei prin Groapa Oilor.
Aici copiii au fost primiti cu cozonac si suc de portocale in timp ce noi ceilalti am fost invitati la o mica pomana a sarmanului porc martirizat crestineste cu o zi inainte, adica la o degustare de jumari crocante si proaspete, caltabosi si carnati prajiti stamparati cu o cana de vin de buturuga fiert cu mirodenii.
La plecare a reinceput vaga fulguiala, iar temperatura scazuta prevestea gerul noptii. Microbuzul ne-a condus prin inseratul treptat Jibou spre Somes Guruslau unde noi, baimarenii, ne-am luat ramas bun de la prietenii salajeni plecand spre casa, iar la ora 18,30 incheiam o noua si aproape integral inedita tura salajeana de neuitat.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
