Vezi GALERIE FOTO
Ca in fiecare debut de saptamana, zgandaresc curiozitatea amicilor de ture montane propunandu-le variante de destinatii-trasee turistice, asteptand apoi cu sufletul la gura ca acestia sa-si manifeste dorinta de participare. Dar, precum adesea, ecourile vin greu sau defel, alteori declinandu-se interesul din varii motive. Acum doar Misu G. subscrie proiectului propus, deoarece nu parcursese traseul, desi in studentie ajunsese si prin Muntii Padurea Craiului.
Se anunta vreme rece, cu averse strasnice sambata noaptea, dar insorita in intervalul orar 9-18. Plecam din Baia Mare la ora 5 spre Vadu Crisului, din ratiuni de distanta minima alegand, neinspirati (partial), varianta prin Romanasi – Bucium – Vanatori – Ciucea. Parcurgem o vreme traseul rutier din tura de primavara la Cascadele Mesesului –zona Treznea. Cerul se degaja treptat, iar in pajistile de dupa Bucium apar numeroase exemplare gingase de branduse de toamna roz-liliachii si albastre. Din fericire, suntem doar doi si in aceste conditii Fiatul Albea surmonteaza, cu atentie sporita si fara incidente, cei 15 km de infern asfaltic peste culmea impadurita pentru a descinde in satul Paic si apoi in Vanatori, unde soseaua e din nou fara de cusur.
Trafic modest la orele diminetii, inclusiv pe relatia Oradea – Alesd – Ciucea – Cluj-Napoca. Rasarit spectaculos prin Vanatori, cu ascendent-vaporoase neguri.
Pe drumul pietruit in amonte de defileu
La ora 8,40 suntem ajunsi si parcam langa pensiunea, terenul de fotbal si sala de sport din Vadu Crisului, pe malul geografic drept al Crisului Repede. Ne luam rucsacii usori, betele de trekking si pornim pe drumul pietruit in amonte de defileu, acompaniind calea ferata care vine din Oradea si o ia catre Suncuius – Ciucea – Cluj-Napoca. Negurile umede se ridica greoi, dar spectaculos, eliberand treptat albele stancarii calcaroase. In cateva minute suntem la portalul modestei Pesteri Podirei I. Pestera Podirei II e aproape, binisor disimulata de tufele labartate si buruieni, urzicile si odoleanul cu inconfundabile miresme fiind cele mai reprezentative. De-abia se vede partea superior-semicirculara a portalului sau aflat in baza unei uriase stanci. Galeria pesterii se incovoaie imediat dupa portal.
Trenurile par a circula-n draci prin defileu, iar trecerea vagoanelor de calatori ori a marfarelor impune atentie sporita. Pe malul geografic stang al Crisului Repede, dincolo de ceva depozit/hale, doar o stancarie imensa atrage atentia prin pitoresc si inexpugnabilitate. Malul geografic drept insa e din ce in ce mai frumos, salbatic, cu pereti calcarosi verticali separati de hornuri, valcele cu saritori, torente seci invadate de vegetatie, cu o sumedenie de grote si pesteri mai mici, nelipsind uneori infiltrarile feruginoase, ruginiu-rosietice, care sporesc frumusetea calcarelor. Anii secetosi din urma si-au lasat pregnant amprenta asupra luciurilor de apa din baza peretilor, in speta asupra Taului fara Fund din apropierea Pesterii Casa Zmaului, respectiv a Lacului de sub Stan, de langa falicul Stanu Stupului. Orice oglindire de apa insa, chiar una acaparata de vegetatia lacustra sau cu doboraturi de vant, scoate in relief si valoreaza astfel frumusetea si salbaticia stancariilor.
De mentionat ca pana la Halta CFR Pestera Vadu Crisului urmarim in amonte de Crisul Repede marcajul turistic punct albastru, intalnind sageti spre cea mai vestita si amenajata-iluminata electric pestera din zona. Insa, frecvent, pe langa terasamentul caii ferate, apar sageti rosii mai recente, care nu mentioneaza o destinatie/obiectiv anume, ci (fara sens mi se pare) doar faptul ca aria este una naturala protejata, alt proiect sifilitic finantat de fraierii UE in folosul ONG-urilor mioritico-mafiote. In locul sagetilor care indica linia ferata puteau fi puse panouri-sageti utile spre numeroasele obiective speo-peisagistice din zona sau o harta-schita cu marcaje si trasee, asa cum exista de altfel pe platoul carstic din fata Pesterii Vadu Crisului de multi ani.
La Pestera Casa Zmaului 
Ora 9,10. Vizitam Pestera Casa Zmaului. Aici atrage atentia un fost punct vamal medieval cocotat ingenios ca un cuib de viespi in zona imensului portal. De mentionat nu numai aici existenta numeroaselor trasee de alpinism botezate, numerotate, clasificate, pitonate, pe alocuri cu carabinierele asteptand amatorii de escalada a surplombelor sau pe cei care isi fac bivuacul nocturn atarnand de tavan precum niste lilieci. In zonele de campare, dar nu numai, din nefericire in special la obiectivele facil accesibile turistilor pantofari-picnicari, dar si ale alpinistilor (marlani), gunoaiele menajere abunda.
Din galeria activa a Casei Zmaului se scurge un fir modest de apa traversand un prag de travertin si apoi grohote, aici lichenii si algele colorand in verde stancaria. In apropiere, taul putin adanc reflecta peretii semeti, unul oferind vederii o spectaculoasa brana oblic-ascendenta, rosiatic-ruginie. Revenim la terasamentul CF pentru a ne apropia de un mic tunel. In dreapta apare un mic funicular ingenios amenajat pentru traversarea peste Crisul Repede a unor materiale. Aici dam de un solitar pescar pasionat de captura mrenelor. Mai in amonte, o uriasa cuirasa calcaroasa placheaza malul drept intr-un cot cu belvedere. Dincolo de cot o stanca uriasa aducand unei impunatoare citadele.
Trecem prin tunel si cascada din zona Pesterii Vadu Crisului apare printre salcii si arini ca un alb-inspumat fuior sporovaitor de ape pe malul opus. Pentru a o admira cum se cuvine, coboram pe o potecuta abrupta spre albia bolovanoasa si alunecoasa. Cascada care isi aduna apele din Pestera Vadu Crisului, se pare ca si pe cele din Pestera Batranului situata mult mai departe, spre Zece Hotare, desi nu excesiv de inalta si cu un debit relativ modest, impresioneaza prin faptul ca se scurge pe peretele calcaros vertical drapat cu travertin spongios si bogati muschi verzi.
In baza sa se formeaza o marmita cu ape turcoaz din care acestea curg spre Crisul Repede prin cateva minuscule cascade-n evantai, alb-argintii, spumoase. In amonte se vede arcul podului dintre halta CFR si poteca spre Pestera Vadu Crisului. In aval, albia afunda pe alocuri si cu masive insule de travertin, in timp ce spre est se poate admira custurosul Perete al Zanelor, linia electrica de 20 kV cu stalpi de lemn si stancariile argintiu-sangerii din preajma portalului semilunar al Pesterii Rosii.
Inceput de traseu periculos din cauza terenului bolovanos
Ora 10,10. Dinspre Pestera Vadu Crisului vin doi aparent turisti, posibil personal din administrarea cavernei ce vor astepta sosirea unui tren personal catre Vadu Crisului – Oradea. Alti doi turisti, excelent echipati pentru campare-catarare, o iau in amonte de malul stang al Crisului Repede pe poteca spre Izbucul Izbandis – Pestera Batranului. In rest e liniste deplina. De la primii doi aflam ca intrarea in Pestera Vadu Crisului se poate face pana la ora 15,30 cel tarziu si decidem s-o vizitam la finalul circuitului nostru. 
Revenim la halta CFR de unde sageata cu marcaj turistic punct galben indica stanga sus, direct pe versantul bolovanos si lutos, plouat nocturn strasnic, in consecinta teribil de alunecos, desi avem bocanci cu talpa Vibram excelent profilata si bete de trekking. E atat de clisos versantul stancos-slefuit incat fiecare pas-propulsie trebuie indelung tatonata pentru a evita deraparea si prabusirea. Cei mai solicitanti sunt primii 30-40 metri din stanga caii ferate, prin padure, apoi se poate merge pe versant, ocolind zonele cu aspect de torent pe care parca s-au tras lemne. Trebuie mentionat ca in Muntii Padurea Craiului marcajele sunt vechi, periodic reinnoite si profesioniste, conforme standardelor. Ca o particularitate trebuie mentionate marcajele vizand locurile de belvedere, acolo punctul galben sau albastru fiind dublat concentric sau/si radial-stelar, explicit.
Poteca marcata cu punct galben se orienteaza sustinut-ascendent spre nord, iesind intr-o poienita cu maracini. Aici intalnim si marcajul punct albastru pe langa punctul galben. Coboram putin pentru a admira custurile si coltii, turnurile stancoase, respectiv culoarul Crisului Repede si acoperisurile de tigla rosie ale cladirilor din preajma Pesterii Vadu Crisului. Apoi urmam spre nord cateva zeci de metri, pe curba de nivel, poteca ce ne conduce la Pestera Rosie – de fapt un urias abri/grota calcaroasa cu infiltratii feruginoase sangerii. Revenind in poienita, continuam usor ascendent pe poteca lutoasa, strecurata printre maracini. Aceasta ne va conduce spre traversarea Vaii Seci a Sohodolului prin treimea sa inferioara, dupa care suie costis catre belvederea La Cruce.
Daca Valea Seaca a Sohodolului fusese umbroasa si umeda, oarecum misterios-tenebroasa, stancariile alb-argintii de La Cruce sunt scaldate-n soare, iar perspectivele aeriene spre Vadu Crisului si Magura-custura spre Baia Cocosului – albia Crisului Repede te lasa subit fermecat si fara grai. Ne facem din plin damblalele foto, dupa care, in lipsa unei sageti indicatoare catre urmatorul obiectiv din circuitul cu marcaj punct galben – Pestera Fugarilor si in continuare spre Magura, urmam eronat cateva sute de metri descendent poteca marcata cu punct albastru, ce descinde putin mai la sud de Lacul de sub Stan, in poteca ce acompaniaza terasamentul caii ferate. Realizez rapid eroarea, revenim La Cruce si observam, la vreo 30 m, marcajul punct galben, poteca, simbolul pestera si un altul de belvedere amplasate pe ceri si goruni.
De-acum o tinem in suis usor costis, la ora 12,20 ajungand la portalul Pesterii Fugarilor. Iesim, ocolim carstul pe-acolo pe unde venisem, dupa care urcam lejer spre portalul mic al pesterii care nu are decat 23 m lungime si e luminoasa. Continuam oblic-ascendent catre poteca ce traverseaza padurea frumoasa spre varful Magura. Varful e impadurit, stancos, maracinos si se depaseste pe poteca care isi schimba directia iesind din padure pentru a parcurge de-acum incolo o splendida, dar si foarte accidentata custura calcaroasa coborand spre Baia Cocosului si in final la tunelul din aval de Suncuius.
Padurea incepe a se auri si rugini. Calcare, colti, pereti, bulzuri cu carsturi spectaculoase aranjate parca in uriase cascade de piatra, izbucnind deasupra padurii, jos, mititel, Stanu Stupului. In baza, Crisul Repede si calea ferata taindu-si fratern-echitabil culoarul de-a lungul defileului. Maretia si grandoarea locului o ofera insa custura pe care vom poposi cateva minute pentru a pranzi frugal, flotila de caiace ce tocmai s-a lansat pe rau de sub Baia Cocosului si peretele vertical de vizavi. Un pavilion-observator cu sarpanta de plastic rosu invioreaza cromatic lunca din dreapta raului. De remarcat faptul ca custura calcaroasa prezinta straturi rasturnate tectonic, verticale sau uneori oblice, cu grosimi de 15-25 cm.
Dupa belvederea de la varful cu grota Baia Cocosului, poteca si marcajul punct galben isi schimba brusc directia spre est, traversand initial versantul abrupt-accidentat costis, coborand apoi adesea peste praguri, bolovani, lespezi sau platose calcaroase alunecoase ori grohote viclene, care sub talpa bocancilor par niste bizari rulmenti. Vizavi, in lunca stanga a Crisului Repede, se vede un camping cu rulote auto dezafectate, iar spre dreapta gura tunelului impracticabil turistic.
Ora 14. Depasim prin stanga, printre arbustii agasanti ce vor sa inghita poteca, tunelul pe care apare marcajul turistic punct galben si triunghi albastru spre Halta Pestera Vadu Crisului. Poteca ne conduce-n avalul malului drept al Crisului Repede, mai intai printr-o padurice cu iedera si branduse de toamna, apoi spre un cot spectaculos flancat de niste pereti calcarosi impresionanti, ideali pentru escalada, cu diedre, hornuri, surplombe.
Trei alpinisti asigurati in corzi copturesc tot atatea trasee, dislocand pietrele si bolovanii instabili, pravalind zgomotos rocile inspre baza peretilor. Aici apar cativa turisti-plimbareti, ciupercari si pescari. Savuram la maximum peisajul, indeosebi perspectivele in avalul Crisului Repede, dar mai ales retrospectivele spre bulzurile calcaroase estice, custura aeriana ce uneste Magura de Baia Cocosului, vizitand Lacul de sub Stan, ferindu-ne de garniturile trenurilor rapide si ale expresurilor internationale, nemurind monumental – falicul Stan al Stupului.
Fara ghid in Pestera Vadu Crisului
La ora 14,50 ne incheiem prima parte a circuitului la Halta CFR Pestera Vadu Crisului, deplasandu-ne spre platoul cu intrarea cavernei celebre. Doar trei lei costa un bilet pentru elevi, studenti si pensionari. O bagatela in comparatie cu minunatiile admirabile in cei 680 m galerii ingenios amenajate si iluminate electric pentru vizitatori. Ghid simpatic, un excelent indrumator/cunoscator (bonom si cu un jovial damf discret de… votca ruseasca), excelente panourile informative, hartile si panoplia cu marcajele sageti spre traseele/circuitele realizabile din acest punct – cu destinatii, distante, timpi de parcurs, de admirat si felicitat pentru indiscutabilul profesionalism. Aici sunt doar cativa turisti, dar mai sosesc plimbareti dinspre Vadu Crisului.
Splendida evadarea apelor subterane prin paraul grohotos si accidentat, drapat cu muschi, spre cascada aflata la vreo 100 m de intrarea in pestera. La stanga potecii, cateva exemplare frumoase de lopatea ori banutii lui Iuda – Lunaria rediviva, cu seminte alungite, alb-sidefii. Deasupra versantul pare un cuib de viespi datorita numeroaselor grote mici. Ghidul se prinde din start cu ce clienti are de-a face si ne lasa sa vizitam singuri pestera.
Intram acompaniati de suvoiul apelor subterane ca de artera telurica. Depasim un mare grup de vizitatori unguri, apoi ne lasam prada admirarii frumoaselor scurgeri calcitice parietale, din pacate foarte multe dintre ele fiind rupte de marlanimea turistica devastatoare sau/si cu ocazia amenajarii aleilor/scarilor/platformelor pentru vizitatori. Lumina e discreta, neagresiva, ingenioase mi se par minusculele spoturi-led instalate in partea inferioara a balustradelor, cateva noi, din inox, nederanjand ochii. Trebuie doar sa dai frau liber fanteziei recurgand la comparatii sau/si la cele aflate din paginile scriiturilor marilor speologi, de la noi sau de aiurea. Draperii, voaluri, esarfe, candelabre albe, bej, sure, negricioase, roz bombon, brun intunecate, bituminoase, colti de rechin ori pesti ferastrau, abside comparabile prin migala, fantezia, exuberanta, bogatia decoratiunilor calcitice cu minunile arhitecturale vizibile poate doar prin moscheile din Buhara ori Samarkand.
O alta lume, una de basm superb si mai ales aievea, un univers al linistii care, defel paradoxal, se poate auzi sau, ma rog, percepe de fapt de-a lungul vibrantei incontrolabil sire a spinarii, invadandu-ti fiinta prin toti porii avizi de inedit si cunoastere, dilatati la maxim. Un mic lac interior, cristalin, ca de clestar, cu argintii banuti aruncati acolo de vizitatori conform unui bizar ritual generator de implinibile vise si sperante. Suisuri abrupte, pe masura coborasuri, inguste si intunecoase, nevizitabile galerii conexe, o alta mare, fosila, ascendenta, vizitata odinioara, acum permisa doar speologilor/cercetatorilor.
In Podireiu II ma surprinsese un liliac precipitat spre portal. Aici doar iarna vin liliecii spre hibernare. Acum, ne informase ghidul, in pestera sunt 10 C si o umiditate relativa de 80-85%. Frumos final de tura in Muntii Padurea Craiului. Cand fusesem cu Jancsi M. si Aurica St. rataseram vizitarea, deoarece nu se adunase un grup minim de turisti, iar acum simteam din plin ce pierdusem in 2006. Iesim la lumina zilei acompaniati fiind de un fel de haendeliana muzica a apelor Pesterii Vadu Crisului. Mai zabovim nitel pe la panourile si marcaje din preajma casutei de lemn a ghidului. Ne luam ramas bun, el multumindu-ne jovial si deosebit de respectuos pentru vizita, dupa care trecem podul orientandu-ne spre tunelul scurt si Vadu Crisului. Soarele dupa-amiezii scoate acum altfel in evidenta defileul si in special stancariile, cavernele, grotele, branele, excelent motiv de a mai trage alte cadre formatiunilor aflate dimineata intr-o diferita lumina sau in umbra chiar.
Final de tura 
Gata, o dusca zdravana de ceai, cafea, un mar din livada parinteasca, imbarcarea si spre casa. Soseaua e animata de traficul Oradea/Cluj-Napoca, apoi vaga, din Vanatori spre Varsolt unde ne oprim pentru a admira lacul de acumulare precedat la vest de o vasta lunca inundabila invadata de tufe de salcii si vegetatie lacustra. Spre sud domina Mesesul si… gandul vechi la o tura de creasta spre Pasul Meses, pornind dinspre Mesesenii de Sus – Baile Meseseni, urmarind drumul ce acompaniase in urma cu doua milenii fosta linie de aparare cu turnuri si forturi ale legiunilor romane.
Traficul e mai consistent dupa Hereclean, intersectand soseaua Satu Mare – Zalau, dar deviind spre Criseni avem din nou parte de liniste si sansa de a savura din plin miile de topinamburi, galben-portocalii brauri florale acompaniind santurile, taluzurile, canalele de desecare. Vom opri inca o data pentru a imortaliza alba silueta a bisericii din Dobrin precedata de auriul florilor de topinamburi dupa care (trecand prin Cehu Silvaniei pe la mama mea), admirand apusul deasupra Tarii Codrului si o solitara lebada alba plutind ireal pe un elesteu din Arinis, vom parcurge fara nedorite incidente drumul pana acasa.
La ora 20,15 parchez si ne luam bun ramas, visand la alte, minunate si pe cat posibil mereu inedite trasee turistice, II avem in suflet pe cei cu care am batut sute de poteci, mii de kilometri per pedes apostolorum si cu care poate vom mai cutreiera si altadata muntii, dar si pe cei cu care o vom mai putea face (oniric, cum altfel), doar intr-o alta viata…
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
