Vezi GALERIE FOTO
Info-prognoza ANM, director general Ion Sandu: Primavara 2013 va fi una rece, deosebit de bogata in precipitatii, comparabila celei din anul 1961, iar in lunile iulie si august canicula si seceta vor fi mai pronuntate decat in vara anului 2012. Cu siguranta aceste informari au in prima instanta o importanta deosebita pentru agricultura, in general, si in special pentru pomicultura si horticultura, insa nici consecintele vizand proiectele turistice nu sunt defel neglijabile, cel putin de catre fidelii pasionati ai genului.
Astfel, daca inainte de anul 2012 realizam in medie 4-6 excursii pe luna, parcurgand 64-68 trasee pe an, adica 1.000-1.200 km per pedes apostolorum, dogoarea caniculara stresanta a verii 2012, ca si evolutia meteorologica a primelor trei luni ale lui 2013, ne-au torpilat cu un succes dezolant o multime de initiative.
Cei care insa au inoculat de mici, educational si-apoi prin asidua practica, morbul contagios al pasiunii pentru natura, excursii, flora, fauna… nu se pot resemna, explorand mereu, acum de exemplu iscodind tenace in cautarea pulsului primaverii, Maramuresul si imprejurimile sale oferind mereu nebanuite si agreabile surprize.
23 martie. Ger de -11 C. Dar ce superba evadare ne-a oferit Piatra Handalului din Nistru!
27 martie. Ninge in Baia Mare, dar si-n Tara Codrului, zapada mieilor asternuta deasupra pajistilor lancezite hibernal, sau pe traditionalele case, sure si grajduri purificandu-le parca. Au venit si berzele. Sunt istovite dupa imensul arc geografic parcurs in zbor intre nordul Africii si inundata lunca a modestei vai a Salajului ori cea a Somesului, sau a Tisei, Izei, Marei. Ninse proaspat le sunt cuiburile modest confectionate din vreascuri printre care, oportuniste, cuibaresc cete de gurese vrabii. Berzele, ca si cucii, ar fi trebuit sa apara de Bunavestire, dar gerul, ninsoarea… Poate-i mai bine asa decat sa fi inghetat bietele de ele precum suratele aciuate-n Moldova, in lunca vaii Sucevei. Oblicele dense ale fulgilor umezi le biciuiesc pios si umil incovoiatele trupuri alb-negre.
Doar ciocurile portocalii concorda cu ancestralele lor dorinte nestavilite de reparare a cuiburilor urmata de nabadaioasa dragoste procreativa. Nimic frivol insa in body language-ul familiilor fidele de berze, intreaga lor atitudine tradand covarsitoarea responsabilitate a perpetuarii speciilor (adesea spre deosebire de umana iresponsabilitate inconjuratoare).
Cormorani, pescarusi, cufundaci, lebede…
Ninsa Chelinta. Ninse si Stramtorile Ticaului. Umflat amenintator si foarte tulbure Somesul. Geana primavaratica de speranta transpare insa dinspre subzistentialele parcele inverzite de graul de toamna.
Razante pasaje de rate salbatice. Ori tuciurii cormorani aciuati atipic de cativa ani pe la confluentele raurilor Sasar-Lapus, Lapus-Somes ori prin preajma helesteielor din zona Arinis sau Motis, langa Cehu Silvaniei. Pescarusi, cufundaci, starci albi, lisite, dar si maiestuoase lebede albe. Solitare, cate doua, uneori mai multe, plutind eteric, lasand in urma lor delicate siaje, alteori basculandu-si masivele trupuri si plonjand cu ciocurile-n apa in cautarea hranei. Scrutatori ulii sorecari. Gregare cotofene si stancute. Solitari, berban sagalnici, cocosi frumosi de fazan. Mirabile oglindiri si ciudate reflexe de ape, dar si oripilante esuari de gunoaie menajere printre tufele malurilor sau, acolo unde apele s-au revarsat peste pajisti, culturi, ogoare, pe mari suprafete.
Arar se mai vad in Tara Codrului gulere albe si groase de nea pe langa alba hlamida subtire abia asternuta nocturn. Cu toate acestea, sibienele turme de oi isi savarsesc anuala transhumanta multiseculara printre dealurile si protectoarele mici vai de la Asuaju de Jos, Moara Florii, Basesti… Au aparut de ceva vreme si zburdalnicii miei. Pe cei abia fatati, zgribuliti, veritabilii ciobani din Marginimea Sibiului ii ascund grijulii in manecile uriaselor lor gube mitoase de turcana ori pe sub paturile caroiate de lana tesute-n propriile gospodarii. Nu lipsesc magarusii, purtatorii taciti ai grelelor samare, dar nici ciopoarele de oi si capre cu iezi ale localnicilor. Siluetele secularelor biserici de lemn abia rasar de sub plumburii nori in Ortita ori Bicaz, doar relativ noua si cocheta silueta a bisericii manastirii greco-catolice din Basesti pare un ciudat far vizibil de hat departe.
Luscute in Remeti
Dupa friguroasele Florii romano-catolice si reformate, nici Sf. Pasti ale acestora nu au diferit prea mult meteorologic, ploile revenind uneori precum niste veritabile deluvii. Astfel, de 1 aprilie, nu par a fi nicio pacaleala bruma groasa nocturna, cele 0 C si ceata, un adevarat white out in Pasul Huta Certeze, paraiele ce afluiesc sporovaitor-inspumate in foarte modesta (in mod obisnuit) vale Sugatagu Mare, ce curge spre Piatra, Teceu Mic, alaturandu-si in curand apele prin Zavoaiele Tisei in Tisa, cea care pare acum ditai fluviul. Ceata isi are farmecul sau, creand o misterioasa atmosfera in fageturile aproape tinere. La fel si dezlantuitele ape. Lipsesc insa ghioceii, luscutele, calugarii. Luscutele apar insa in Remeti, de-a lungul santurilor inierbate devenite niste cristaline paraie sau in fanatele din livezi, prin preajma batranelor fantani inundate.
Alarmati de neostoitele ploi, localnicii, numerosi etnici ucraineni, ies spre malul stang al Tisei curiosi sa vada care e nivelul si sa anticipeze momentul revarsarii sale ca-n numerosi ani din urma. Iscodesc cu privirile dupa vechile case si acareturi autentic maramuresene, construite maiestru din lemn. De fiecare data constat ca acestea sunt tot mai putine si multe dintre ele in progresiva ruina. Altele noi, stridente si atipice locurilor, le iau obraznice locurile.
Multe-s pustii mai tot anul, in afara de Pasti si Craciun, proprietarii lor trudind si agonisind cu greu banut cu banut prin Spania, Franta, Italia… Cu siguranta casele din aceasta parte a Maramuresului si in general nu le pot concura pe cele osenesti, opulente, arogante, sfidatoare pana la kistchoasa mitocanie din Negresti Oas, Certeze, Huta Certeze, Moiseni, Bixad… Doar imobiliara investitie dement-concurentiala si deplin inutila, ca si pustietatea lor sinistra sunt comparabile.
De la Remeti spre Sapanta
Cat de tonic e sa dai cu privirile de o modesta casuta traditionala de lemn cu prispa-ngusta sprijinita pe stalpi sumar, dar cu cert simt estetic, ornamentati si cu o ruda lunga de molid sau paltin pe care zac la aerisit ori la zvantat camesile albe de in si canepa, sumanele, cioarecii… Alaturi de blugi, canadiene din fas, iar dinaintea usii, pe trepte, tronand cate o dolofana gaina rustica, plesnind de sanatate!
Pare ciudat ca pe la ceasurile amiezii, ruland intre Remeti si vestita Sapanta, sa nu vezi in dreapta soselei impunatoarea citadela andezitica a Pietrei Sapantei, la fel de ciudata fiind si imposibilitatea scrutarii mai departe spre Piatra Goala, Piatra Iepii, Piatra Sarampaului…In stanga soselei se deruleaza insa prin neguri, dincolo de lunca si Tisa, ucrainenele sate si mici orasele.
Cimitirul Vesel
A ajunge-n Sapanta si a nu trece pe la Cimitirul Vesel pare o crasa si impardonabila neghiobie. Pana acolo, insa, inca de departe atrage atentia sarpanta-n reconstructie de vreo doi ani, poate mai bine, si indeosebi turla protejata de ritmate artistic schele de lemn a bisericii cimitirului. Impresionant albastrul dominant al crucilor imaginate si, initial, daltuite cu migala-n stejar apoi pictate de catre mesterul Ion Stan Patras. Putine cruci autentice mai sunt azi in universalizatul de multa vreme cimitir, majoritatea-s remasterate, mai mult sau mai putin fericit (de la stil la cromatica)… culturnicii mioritici maramureseni ori din Bucuresti nedand (imediat dupa dec. 1989) cuvenita atentie acestui veritabil sanctuar romanesc.
De aceasta data, ca nicicand de atatea alteori, soarele tardiv suit pe bolta difuzandu-si filtratele raze de densele neguri, creeaza o orbitoare lumina capabila sa dilueze ireal albastrul crucilor. Nu ma atrag magazinele artizanale,nici tarabele cu numeroase asa-zise produse autentice de-ale locului, multe dintre ele evidente kitschuri oferite drept inestimabile suveniruri.
Prefer, ca de fiecare data, sa caut tot mai rarele case vechi de lemn si astfel poposesc la una dintre valtorile destul de recent amenajate in Sapanta, mai degraba pentru turisti fotografi-cameramani decat pentru stravechea lor functie de spalare naturala, cu bule de apa, a cergilor, sumanelor, cioarecilor, stergurilor… Valea Sapanta e umflata la maxim, lutos-maronie si agresiva. Si apele scurse din ea prin scocul ingust din scanduri de brad spre valtoare nu-s altfel. Magica e insa dispersia suvoaielor nebune scurse prin scurtul jgheab, apoi indarjita lor hora si-n final strecurarea preaplinului prin inzecite, albe, fuioare deasupra carora explodeaza mii si mii de stropi diamantini, toate acestea acompaniate de vuietul vaii dublat de fornaiala valtorii.
Abia a trecut de amiaza si un autocar cu turisti pleaca deja din Sapanta spre alte meleaguri ale Maramuresului Istoric. E a doua zi de Paste in Campulung la Tisa, iar comunitatea (cu numerosi etnici maghiari) pare mistuita de o ciudata liniste (a la Edgar Alan Poe) asternuta ca un atotcuprinzator giulgiu peste casele cu arhitectura inconfundabila. Frumoase sunt cele viu si pastelat prepascal proaspat spoite, sarpantele lor de tigla arsa in Jimbolia, curtile ordonate, alinierea lor riguroasa de-o parte si de cealalta a soselei. Frumoase sunt si cele asemanatoare din Sarasau, acolo din fericire mai putand fi descoperite si admirate destule case din barne de lemn.
Liniste patriarhala la Giulesti
Iapa. Podul peste finalul raului Iza inainte cu nicio suta de metri de confluarea sa in raul Tisa. Localnici si venetici rezemati de balustrada de otel scruteaza vizibil ingrijorati la raul extrem de umflat, incapabil parca sa-si adune apele cu cele ale Tisei care pare o revarsata mare lutos-ciocolatie flancata de uriasele salcii de pe maluri. Aglomerat Sighetul, cu multe cladiri restaurate sau cel putin cu spoiala improspatata, monumentale, patrimoniale in buna parte, si turlele frumoaselor sale biserici proeminand pe deasupra sobrelor sarpante. Peste toate acestea pluteste un inconfundabil iz de vechi targ cu balci traditional indus de inghesuiala, parcari ghiftuite, inexplicabila animatie.
Linistea patriarhala revine insa dincolo de Vadu Izei, spre Giulesti, acolo unde inmuguresc tardiv salciile de pe malurile la fel de umflatului rau Mara. Impresionanta silueta bisericii zidite din Giulesti, cat o catedrala. Frumoase si mult mai modestele bisericute de lemn din Manastirea, Sat Sugatag, Harnicesti, Desesti. Aici, chiar in dreapta soselei, troneaza impunatoare una noua, armonioasa si in general destul de autentica, in spiritul stravechii arte a mesterilor maramureseni (nu lipseste insa neo-kitschul inovator).
Magia specific primavaratica a apelor reapare dincolo de Mara sat, suind spre Gutai pe DN 18 in amontele Rausorului. Pe versantii abrupti, drapati cu ruginii frunze de fag, se pravalesc in impresionante suvoaie cascadate apele provenita din neaua topita si din numeroasele ploi, pe-alocuri dand nastere unor cristaline evantaie sau voaluri, alteori unor delicate sipote. Rausorul, de ani buni de zile dezolant de secat vara, bolovanos, abunda acum de apele nebune. Niciunde nu-s parca azi Creasta Cocosului, Secatura, Gutaiul Doamnei si asta fiindca nu negurile au coplesit dintr-o data muntele ci norii sur-plumburii din care ninsoarea-si prefira linistit si dens fulgii aposi.
Ninsoare in pasul Gutai 
Mai e destula nea din iarna pe versantii nordici ai Gutaiului, doar paraiele, multe din ele efemere, isi croiesc negricios-imbarligate albii prin cuvertura mai groasa de 25-30 cm. Ninge bezmetic in Pasul Gutai, dar si mai in jos, pana spre Baia Sprie. Apoi ploua si apa scoate la iveala zdrentele jegoase si saracacioase ale iernii care iata, nu se mai da dusa, dar acesta nu e un motiv sa zaci la gura sobei resemnat fiindca zbughind-o curios, poate si nitel inconstient, poti descoperi nevisate ipostaze si frumuseti ale atipicei primaveri 2013 chiar si in locuri pe care le credeai deplin cunoscute.
Din nefericire, prognoza pentru weekend-ul din 6-7 aprilie se anunta la fel de ostila, cel putin din perspectiva turistica, dar incercati sa rupeti inertia si rasplata spirituala va veni de-acolo de unde nici nu va vine sa credeti!
Foto: Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
