TURISM – TRASEE TURISTICE MARAMURES – Din Nistru pe valea Mintoasa, la Piatra Handalului (GALERIA FOTO)

Vezi GALERIA FOTO
Soare si cer senin in zona Nistru, in ciuda avertizarilor de cod galben lansate pentru 23 – 24 martie. Sambata, la ora 9.00, termometrul indica -3 grade Celsius iar drumul dinspre Baia Mare e curat, pe cei aproximativ 18 kilometri, pana sus la defuncta exploatare miniera unde functioneaza acum Centrul de Afaceri. La izvorul de la poalele vestice ale Pietrei Soimilor, numerosi localnici si-au aliniat PET-urile pentru a le umple cu apa. Vizavi, varful Nistru si nabadaiosul parau care curge cristalin prin talvegul andezitic accidentat, spectaculos.

Dincolo de vale, spre zona de agrement a lacului Nistru, atrag atentia numerosi muncitori silvici care aduna in gramezi resturile de lemn si care curata padurea. E un sentiment de incantare sa vezi ca, in urma lor, codrul ramane curat si degajat – lucru rar in cazul exploatarilor silvice, care in Romania s-au facut marlaneste, cel mai adesea.

O localitate miniera cu istorie veche
Satul Nistru are o istorie veche de sute de ani. Primii coloni minieri si metalurgisti de sorginte germana s-au stabilit in zona inainte de 1.700. A fost o localitate prospera pana in 1989, care incearca azi sa-si „oblojeasca” ranile brutalei si ireversibile-i caderi economice. In drumul spre fosta exploatare, nu pot sa nu ma gandesc la asa-zisa inchidere ecologica a perimetrelor miniere: un adevarat fiasco pentru mediu, dar nu si pentru conturile unora dintre cei care au profitat de fondurile iresponsabil alocate.

Se vede dintr-un ochi ca localnicii au un trai mai mult decat modest, chiar daca printre traditionalele gospodarii minieresti au aparut constructii noi, mari si chiar cochete. Silueta impozanta, in rosu, a unei scoli recent ridicate atrage atentia, iar un localnic ne lamureste ca in Nistru sunt foarte multi copii.

Parcam in fata Centrului de Afaceri, privind in josul strazii pustii. Spre vest, peste varful Boncatei, se intrezareste un mic platou unde domina alba silueta cu verde a bisericii romano-catolice. Indaratul sau, pe o culme golasa, vegheaza o cruce mare. Pe malul vaii atarna matisorii de salcie, asemeni unor gogosi facuti de viermii de matase. Sunt verzi-suri, chiar daca e Duminica Floriilor la romano-catolici. Asteapta inca mangaierea soarelui pentru ca, auriti de polen, sa inceapa a raspandi dulcile miresme. 

Frumoase sunt solitarele gospodarii de pe versantii inalti, de la lizierele gorunetului matur. Adie o briza inghetata iar in zonele umbroase gerul ciupeste. Cativa localnici – pensionari, disponibilizati sau someri vasnici fumatori -, privesc curiosi camerele de luat vederi. Sunt surprinsi ca filmam un sat care in ochii lor pare anost, ruinat si fara valoare, uitand de valoarea turistica a zonei.

Daca ii intrebi, iti spun de Lacul Nistru, care in vara atrage numerosi pescari, amatori de picnicuri si vanzatori de bere. Nu stiu sa sa se laude cu varful Mintoasa, cu Piatra Handalului sau cea a Tisei si nici cu Horhoaiele Nistrului, care coboara din varful Boncatei, ori cu Pietrele Soimilor si varful Sindilitu.

Printre ruine, spre varful Mintoasa
Ne luam rucascii usori, betele de trekking si pornim in amonte de varful Mintoasa, lasand in urma ultimele gospodarii si-apoi o mareata vila pazita de o ceata de dulai. Un ciobanesc mioritic latos, cat un vitel, ne latra pe un tom baritonal, ca de buhai. Un strat „parsiv” de gheata acopera cararea. Peste vale, la stanga, se deruleaza fantomatic mai vechile si mai noile amenajari miniere. Alterneaza sub privirile noastre galerii, tuneluri, rostogoale, halde, culmi andezitice treptat acaparate de oportunistii mesteceni, palcuri de pini, gorunet. 

Vanam magia apelor, acolo unde varful Mintoasa isi expune covata andezitica aproape compacta, alternand cu fierbande bulboane, praguri si diafane evantaie de ape, care spumega ca o sampanie. Sloii si turturii de gheata, cu o infinitate de marimi si forme, sunt ritmic animati de valurile marunte. Privim vechile galerii miniere, soarele scaldand versantii impaduriti si indepartata perspectiva a Pietrei Mici a Handalului, cu crestetul marcat de pini frumosi si colti de stanca. Culmea Dealului Salhij, brodata de chiciura alb-argintie ne de ghes sa inaintam.

Raman in urma ultimele constructii administrative, cu usile si ferestrele furate si peretii partial demolati. Peste vale, in dreapta, pandeste gura unui mare tunel de aeraj, strajuita de donjoanele fostelor tunuri de racire ce deserveau galeriile subterane. Mai intalnim, in stanga drumului, o gura partial astupata a unui put iar in dreapta, cateva intrari de mina inchise in bataie de joc si haldele de steril spalate de mici paraie. Apoi zona „sinistra” a fostului perimetru minier se termina iar varful Mintoasa se strecoara salbatic, printr-un ingust si efervescent canion in fata ochilor nostri. 

Soarele „scapa” orbitor pe deasupra culmii, filtrandu-se printre coroanele intunecate ale gorunilor. Scalda varful Mintoasa in timp noi urcam catre vechiul amplasament, din anii 1.700, al localitatii Nistru. Langa Capela Sfantului J. Nepomuk, ocrotitorul minierilor si-al marinarilor, terasele sunt acaparate de maracini. Si-aici exista o veche galerie, prabusita. Altele similare, se casca mai sus, in amontele varful Mintoasa, pana aproape de Cabana lui Vijdeluc, adica la poalele vestice ale Pietrei Tisei de Nistru.

Spectacol primavaratic pe drumuri de munte
Nesperat, dupa ninsoarea si frigul din ultima perioada, pe langa vale si in stanga drumului, unde urca versantii insoriti, boboci de branduse si de calugari se ivesc din alba hlamida a zapezii. Efemerele paraie spala vijelios drumul desfundat, dupa care poteca incepe sa urce spre vest, prin fata capelei, spre culmea pe care o vom atinge dupa aproape doua ore de la debutul turei. Desi cu ape putine, paraiasele impresioneaza prin cristalinitatea pura si zglobia lor soapta. La fel si florile de gheata formate pe halde ori taluzuri. Nu lipsesc bizareriile silvice – de la tinerii carpeni, care par sa faca o miscare de balet clasic in trei, arbori maturi, care imbratiseaza matern, intre radacini, un uriasi bolovani cuartitic. Sloii scursi pe trunchiuri, colorati de seva, aduc a lumanari din ceara galbuie.

Calugarii, iarba neagra cu floricele din toamna trecuta, si brandusele ne mai rasfata o vreme. Apoi, tinand drumul o vreme, intram in tanarul faget. Doar secularele cioate de stejar mai amintesc de codrii de odinioara. Drumul se-ncurbeaza spre sud – sud-est si-l abandonam, continuand pe o poteca din dreapta, mereu spre vest. Nu e zapada. Nici salbaticiuni. In lumina soarelui, briza inghetata ridica in vazduh frunzele de fag ocru-ruginii si le fac sa zboare asemeni unor ciudati fluturi. Un bloc de cuartite hidrotermale, deplin acoperit de muschi, pare o foca ascunsa printre minunatele dantelarii de pe trunchiurile netede, argintii-sure, ale fagilor. Treptat isi fac aparitia bolovanii iar tot mai multi arbori doborati de vant se itesc in cale.

Deasupra minelor, la Piatra Handalului
E a treia iesire pe care o fac in zona si stiu ca trebuie sa tinem riguros directia vest pentru a ajunge pe culme. Apoi va trebui sa o cotim la sud, spre saua de unde se suie pe crestetul Pietrei Mari a Handalului. Apare pudra de nea, apoi mestecanisul oportunist, tanar, si prin el, spre stanga, se ivesc mai intai turnurile semete de est – sud-est. Deasupra lor, spre nord-vest, se impune Piatra Handalului propriu-zisa. Pe culme, zapada inghetata n-are mai mult de un lat de palma si poarta inconfundabilele urme ale trecerii unui jder de copac sau de stanca. Mai numeroase sunt urmele de caprioare si iepuri. Ne aflam in umbra cand depasim saua si e ger. Apropiindu-ne de versantul nordic al Pietrei Handalului, suim costis printre grohotele drapate cu muschi si nea, vizand initial abruptul cu cerdacuri spectaculase din zona de est – sud-est a Pietrei Handalului.

Spre final, avem de trecut prudent pe mici brane stancoase sau grohotoase, iesind in soare, panoramand de la sud spre nord – dinspre Baia Mare -, Satra Pintii, Tibles spre varful Mogosa, Ignis, Ulmoasa, Frasineasa, Plesca, Tiganu, Pietroasa, Paltinu, Muntele Mic, Salhij. Mult mai aproape, spre est, impresioneaza spinarile paralele, cu fageturi tinere, ce dau in varful Limpedea.

Ziua este una ideala pentru trekking iar vizibilitatea desavarsita. Luam aminte la cavernele, fumarolele si rocile cu aspect de tuf. Unele par lave dure, brun-intunecate si taioase, cu o fina structura cristalina in sectiune proaspata. Revenim mai apoi la abruptul nordic, inghetat si inclinat la 45-65 grade. E stancos, cu brane drapate cu afin si nea, dar pe alocuri e punctat cu rari mesteceni si stejari, suind acrobatic pe varful Pietrei Handalului. Daca zapada ar fi fost compacta, cu crusta de gheata, am fi fost obligati sa ocolim prin vest – sud-vest piramida vulcanica. Au trecut doua ceasuri de la plecare. Sus e soare, vanticel, panorame si mai vaste. Doi corbi sageteaza alarmati vazduhul albastru-otel, croncanind grav, amenintator. Probabil si-au inceput rutul si cuibaritult.

Curiozitate de montaniarzi
Facem un foarte scurt popas pentru rehidratare apoi, fiindca niciodata nu am inaintat spre zona sud-vest – sud-est dinspre baza Pietrei Mari a Handalului, decidem sa o facem acum. Coboram mai intai sub varf, spre ceva ce aduce unui fost abataj de suprafata – un fel de dolina ampla -, iar de-acolo, pe buza de la sud-est, cu turnuri stancoase mici, brane folosite de cervide ca loc de odihna si cu o larga posibilitate de vizibilitate a pradatorilor. Dupa ce remarcam cuirasele vulcanice cu valcele si saritori inaccesibile spre sud-est, schimbam directia spre vest, ajungand in baza unui imens megalit vulcanic, cu grohote uriase-n jur, verzi si catifelate de muschi. Se intrevad vizuini de mici animale iar stanca, privita atent, lasa vederii o sumedenie de alveolari spectaculoase, produse prin alterari si erodari multimilenare.

De-acolo o luam spre sud, deplasandu-ne prudent, surmontand bolovanisuri, mici saritori, brane si vechi doboraturi de vant. Avem astfel treptat viziunea panoramica, de la sud spre nord, a stancariilor adesea ruiniforme ale Pietrei Mari a Handalului. In cele din urma descindem la un turn geaman inegal, inalt de vreo 20-25 de metri, care seamana cu o masea rugoasa, brun-negricioasa, cu radacinile-n sus. La stanga ei e o alta stanca, la fel de semeata dar putin mai scunda. O vom admira dupa ce vom face mai intai o volta spre sud-vest – vest pentru a ajunge la un urias contrafort cu valcel aprupt, unde in stanga troneaza un fel de sfinx amintind de cel al Pietroasei.

In zona mai admiram un alt megalit cu sute de turturi picuranzi in soare si vizuine de jivine in baza. Revenim pe alt nivel spre sud – sud-est – est, inventariind astfel toate minunatiile geologice invizibile in perioada cu vegetatie. Descoperim alte turnuri si valcele largi, dupa care efectuam un traverseu de la sud la nord, pe sub stancarii, iesind ceva mai jos de culmea inseuata pe unde suiseram si de unde incepem coborarea oblic spre nord-est. Printre grohote ninse, taiem obarsia unui parau, admiram scaldatori de mistreti si cerbi. Ne intoarcem insa pe o varianta necunoscuta, pe langa belti acoperite cu matasea broastei, cu poteca iesind in aval de Capela Santului J.Nepomuk, deasupra fostelor constructii ale Exploatarii Miniere Nistru, care bubuie infundat de la izbiturile baroaselor cautatorilor de fier vechi.

Un barbat sta cocotat ceva mai jos, la stanga drumului, pe o ametitoare halda de steril si jgheab armat de fost rostogol, scormonind dupa tevi ruginite. Noi coboram de pe drumul tehnologic, vanand fascinati minunatiile feericelor jocuri de ape ale varful Mintoasa. Temperatura a urcat la zero grade in Nistru, iar in Baia Mare la trei. Tot circuitul ne-a luat mai putin de cinci ceasuri.

FOTO: Nistru, Varful Mintoasa, Piatra Handalului (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja