 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Sarbatoarea Narciselor Repedea 2013 a avut loc in 25-26 mai, dar, cum niciodata nu m-am dat in vant dupa sindrofii, fie ele si campenesti, am propus colegilor de drumetii sa admiram narcisele, bulbucii de munte, violetele alpine, gentianele si molidul abia inflorit cu o saptamana inainte de acest festivist eveniment. Invitasem in acest scop amicii constanti de tura, lor alaturandu-li-se din Baia Mare o familie si alte trei din Sighetu Marmatiei, ajungand astfel la o trupa de 12 participanti, mai multi ca niciodata, incluzand-o si pe consecventa Brena.
Din Baia Mare am pornit la ora 5, pentru a savura nasterea zilei, a evita deplasarea in arsita prea mare si, nu in ultimul rand, posibilele averse de dupa-amiaza. Calea cea mai directa e prin Baia Sprie, urmand traseul DN 18 – Sighetu Marmatiei – Dealul Hera – Petrova. Un traseu (112 km) plin de hartoape de Gutai, nenorocit pe Hera, excelent, de curand reasfaltat, in zona Petrova, iar de acolo la stanga, 10 km pe drum pietruit, spre Crasna, in final pana la Centrul de cercetare-informare Paltinu, apartinand Administratiei Parcului Natural Muntii Maramuresului.
De aici aveam sa suim in Poiana Narciselor, situata pe versantul sudic al Tomnatecului (1618 metri), urmarind marcajul turistic triunghi rosu pana in Saua Tomnatec, iar de-acolo, pana la narcise, marcajul turistic banda galbena, aproximativ trei ore la urcus, doua la retur pana la cabana Paltinu de pe Valea Frumuseanu. In mare parte deplasarea s-a efectuat pe drumul auto-forestier si la final pe cel pastoral-poteca, in total circa 15 km.
Arie naturala protejata din 1994
Poiana Narciselor Sahleanu – Tomnatec, instituita din 1994 ca arie naturala protejata de importanta peisagistico-floristica, are 110 ha suprafata. Acum e perioada uraciosilor sfinti frigurosi din a doua jumatate a lunii mai, iar aversele cu fulgere, tunete, rafale violente cu grindina pot aparea oricand dupa fierbintile zile insorite. Asta ofera insa sansa unor spectaculoase dimineti cu nori si neguri fotogenice.
Din nefericire, soseaua, pe serpentinele spectaculoase ale Gutaiului si-apoi in sus pe Hera, din Rona de Sus, e dezastruoasa, iar sansele de imbunatatire sunt iluzorii in perioada imediat urmatoare. Spectacolul se anima dincolo de Sighetu Marmatiei, ruland inspre cele doua Rone, negurile, fanatele, primii „clenceri” si cele dintai „jirezi” cu fan abia cosit, soprurile, grajdurile, surele de lemn, gospodariile relativ traditionale fiind cele care dau farmec locurilor.
Satul muntenesc Crasna 
Suim Hera, oprindu-ne de cateva ori pentru a imortaliza strecurarea razelor soarelui prin ceea ce a mai ramas din fagetul matur de odinioara, apoi plonjantele panorame spre depresiunea Bistra – Valea Viseului – Petrova, culmile Muntelui lui Serban, Pop Ivan, Paltinu, Greabanu, Tiblesul, Pietrosul Rodnei.
O mare de neguri copleseste bazinul raului Viseu in zona Leordina – Petrova. Din Petrova cotim stanga, traversand pustia, de data asta, piata a tarabagiilor cu de toate, multe marfuri aduse din Ucraina, oprindu-ne inainte de podul peste Viseu la cele doua balti inecate de neguri, cu dezolant de numeroase gunoaie menajere si ambalaje, dar si cu rate salbatice.
Printre ele, una cu un mic convoi de bobocei plutindu-i in urma, despicand cu siajul lor vegetatia lacustra exuberanta. Dupa un kilometru ajungem in Crasna, renuntand sa admiram raul, indiguit, dar si potopit de jeguri. Satul muntenesc Crasna e dispus de-o parte si de cealalta a vaii omonime, farmecul asezarii de ucraineni si romani fiind datorat gospodariilor acestora, cocotate pe versantii acaparati de fanate abrupte, livezi razlete si huciuri de un admirabil verde crud, proaspat, pana la liziera codrului de foioase intercalate cu molidis.
Daca la ora 5 in Baia Mare fusesera 13 grade Celsius, pe Varful Crasnei sunt doar 10, iar faneata e umeda dupa ploaia din seara trecuta. Nu ratam o casa din lemn, cu ingemanate valtori in care se spala covoare si cergi mitoase. Iarba e impanzita de florile de „nu ma uita”, iar in locul stiut de noi dinainte, un palc superb de caldaruse – Aquilegia vulgaris – albastre ca cerneala ne face sa le admiram alaturi de razletele orhidee.
Valea Crasnei si imprejurimile ei
Aparent modesta, valea Crasnei impresioneaza prin albia-i spectaculoasa datorita gresiilor stratificate, acestea aparand si pe malurile sale abrupte sub forma de geometrice aflorimente. Gospodariile dispar treptat, dar prin poieni rasar traditionalele casoaie de lemn si vite scoase la pascut.
Privind spre nord ne atrage atentia piciorul impadurit dominant cu fag si paltin al Muntelui lui Serban, iar in golul alpin Claia, stancoasa, deasupra acesteia intalnindu-se frontiera romano-ucraineana. Drumul forestier, pietruit, pe care ajungem la Centrul de cercetare-informare Paltinu, aflat la confluenta vailor Frumuseaua – Tomnatecu, langa o traditionala stana si staule pentru vite, e accesibil oricarui fel de autoturism condus precaut.
Vitele si oile nu au iesit inca din staule, cainii ciobanesti carpatini sunt insirati soldateste pe langa „valaul” cu zer proaspat abia pus de ciobani. Atrasi de Brena, vin in preajma noastra, dar un cioban ii pune la punct prompt, astfel nu devin agresivi.
Pe malul stang al vaii, marcat de doua salcii, e borcutul cu borviz feruginos-sulfuros-carbogazos, neingrijit, insuficient drenat si poluat in jur de gunoaie, putin imbietor. Suind pe drumul care tine malul drept al vaii, intalnim, ca si in 2012, iapa roiba din rasa semigreu, cu un manz de cel mult doua saptamani, alaturi de un cal din aceeasi rasa, pascand impreuna la poalele rarilor fagi uriasi. Valea Tomnatec se afunda pe masura ce drumul forestier se angajeaza intre versantii din ce in ce mai semeti, stancariile luand locul padurii.
Sunt minunate paraiele afluente abrupte, cu conuri mari de anrocament, busteni si ragalii antrenate dupa topiri si ploi, dar si numeroasele praguri, mici cascade, unele ca niste alb-argintii evantaie, sipotele cristalin-zglobii. Palcurile de calcea calului – Caltha laeta – au cam trecut de inflorire, insa marcheaza zonele cu izvoare si mocirle, in timp ce boschetii de cununita – Spirae chamaedryfolia -, cu mici pamatufuri albe si dulceag mirositoare, ornamenteaza malurile stancoase.
Din fericire, amenajarea genistica a drumului forestier nu a impietat prea mult asupra aspectului salbatic de chei din zona de obarsie a vaii Tomnatec, acolo unde, in dreptul unei bucle de aproape 180 grade a drumului si a unui pod de beton, aceasta se formeaza prin afluirea Prislopului, terminata cu un abrupt stergar acvatic inspumat cu ceva mai abundenta vale Hututeanca. Pana acolo, in stanga drumului, pe o stancarie, remarcam si borna silvica II/78, inscrisa cu rosu, in chenar alb. Deasupra sa, de data asta, inflorise un minunat curpen de munte – Clematis alpina, cu stelare flori albastre.
Dupa confluenta Hututeanca – Prislop se continua indelung pe drumul auto-forestier, din ce in ce mai avantat spre culmi, cu pereti stancosi inclinati, de gnaise si alte roci metamorfice, apoi se ajunge la o raspantie. La stanga, peste Prislop, suie drumul forestier abrupt, in timp ce marcajul turistic triunghi rosu continua inainte si Saua Tomnatec, pe un drum inierbat cu aspect de culoar vegetal ingust. Imediat dupa aceea poteca urmeaza firul bolovanos al unui modest paraias, descinzand in faneata alpina a Culmii Prislop, unde se intalneste cu marcajul turistic banda galbena.
Panorama impresionanta
S-au scurs aproximativ doua ore de la debutul turei, iar panorama deschisa spre Poiana Tomnatec Sehleanu, Bardau sau Pietrosul Maramuresului (1850 m), spre Culmea Bilascu, e impresionanta. Fanatele piemontane ne rasfata cu bulbucii de munte – Trollius europeaus, razletele narcise salbatice – Narcisus radiiflorus – si violetele – Viola alpina. Spre est se contureaza cealalta vale Tomnatecu, si ea cu un borcut cu borviz intr-o ingusta lunca. Pajistile alpine sunt marcate de casoaiele batrane de vara, confectionate din barne de molid si cu acoperisuri „sindriluite”, alaturi de soprurile pentru fan ce confera un aspect tirolez de o neasemuita frumusete.
Facem un scurt popas pentru a savura din plin generoasele panorame dupa care tinem spre nord banda galbena. Uriasii fagi sunt insotiti de-acum de batranii molizi, cativa dintre ei abia infloriti, cu conuri ros-sangerii. Cativa s-au uscat pe picioare, dar impresioneaza prin demnitate si grandoare.
Narcise mai putine decat acum doi ani 
Poteca ce suie spre Poiana Narciselor se ramifica. O vom urma pe cea directa, spre nord, cealalta, orientata nord-est, duce la apropiata „vacariste”, cu salasuri si colibe trainice, din barne de molid, in care innopteaza vitele si pastorii, protejati astfel de intemperii si de ursi.
Urcusul devine foarte alert, cu cateva scurte serpentine, iesind in pajistea alpina cu violete si albe, razlete, narcise, mult mai putine decat in mai 2012, suav parfumate.
Peste Poiana Tomnatec se contureaza discontinuu Culmea Plaiului si Poiana Plaiului. In dreapta impaduritului Tomnatec si dincolo de o limba descendenta de faget, molidis si paltini, se contureaza neregulata Poiana Sehleanu. De mentionat ca la est de varful Tomnatec, pe culmea ce continua spre Sehleanu, se afla doua frumoase, desi mici, tauri nivale cu apa smoliu-bituminoasa.
Descrierea Poienii Tomnatec
In Poiana Tomnatec atrag atentia nu doar narcisele solitare sau grupate, scurmaturile mistretilor, frunzele verzi-pistruiate de calugar sau cocosei, maseaua ciutei – Erythronium dens canis -, ci si cupele – Gentiana kochiana – albastre ca cerneala si cu forme de trompetute ce isi scot la iveala corolele din pajistea dominata de parul porcului – Nardus stricta – si afinis. Scanteiutele ofera ansamblului un galben-portocaliu revigorant.
Aflorimentele sistos cristaline, molizii pitici, pascuti de oi si capre, tufele de ienupar completeaza pajistea alpina a Poienii Narciselor nu doar vizual, ci si olfactiv, prin izurile eterate iscate de briza cand calda, cand racoroasa si care duce pe undele-i nevazute cantul reverberat de ecou al cucului. Spre Nedeia si Capul Grosilor, aflate mai la nord, suie calare din Repedea doi localnici.
Dupa trei ceasuri de suis si o veritabila incantare facem un popas admirand la orizont Culmea Sehleanu, Bardaul, Pietrosul Rodnei, Tiblesul, mult mai aproape si parca sub noi Poienile de Sub Munte, apoi Culmea Vija, Muntii Gutai, dupa care coboram spre cabana Paltinu pe unde suiseram.
In Poiana Tomnatec „picnicaresc” cativa adulti, adolescenti si copii tradati de fumul focului abia aprins, riscul incendierii pajistii uscate fiind iminent. Un alt grup mai mic de turisti ajunge in Poiana Narciselor suind pe traseul din Repedea. In rest e liniste, iar codri, aprig exploatati si decimati dupa 1990, par a-si descoperi necesara tihna pentru cateva decenii, nu lipsesc exceptiile spre Culmea Prislop.
Drumul de intoarcere
Din Saua Tomnatec si pajistea minunata a Culmii Prislop ne luam bun ramas de la violete, bulbucii de munte, pitorestile casoaie, salase de varat si sopruri, abandonand banda galbena, tinand poteca, apoi drumul forestier si triunghiul rosu. Luam aminte la albele pamatufuri semincere ale numeroaselor exemplare de brusture alb – Petasites albus, coloniile de podbal – Tussilago farfara, tufele de macesi cu flori roz-liliachii, urzicile moarte – Lamium purpureum, Lamium maculatum-, pe lizierele umede si umbroase mararul ursului – Lingusticum muttelinoides – cu inflorescentele ca niste mici umbrelute albe sau roz.
Am mai descoperit si fotografiat, acum scaldate-n soare, stelute – Stellaria nemorum, ca niste delicate flori albe de mirese, exemplare zvelte de lopatea – Lunaria rediviva, varietati de vulturica – Hieracium si omniprezente palcuri scunde, cu floricele albastre, de stejarel – Veronica chamaedrys.
Ne-am luat ramas bun de la ortacii de drumetie, dupa care ne-am imbarcat si am pornit spre casa, oprindu-ne curand in dreptul unei intinse fanate acaparata de mii si mii de margarete, scrutand nostalgic spre Culmea Pop Ivan, salasele muntenesti si impresionanta vale Crasna.
Se facusera 25 de grade si nu exista nicio sansa de ploaie, iar drumul infect dincolo de Petrova avea sa fie singurul motiv de neimplinire al acestei de neuitat excursii.
Coborand Gutaiul am tras cu ochiul spre situl cunoscut de ani multi, acolo unde infloresc prin debut de iunie crinii de padure – Lilium martagon, dar nici urma de ei. Probabil ca e prea devreme totusi…
Foto: Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
