Vezi GALERIE FOTO
A trecut si odiosul sfant racoros, cu ploi si grindina pe alocuri – Orban. Au ramas insa aversele, noptile reci si zilele racoroase, iar instabilitatea atmosferica, anunta ANM, va persista pana-n weekend, insa temperaturile vor creste treptat. Sunt 9 grade Celsius la ora 6 in Baia Mare, un cer plumburiu, cu vagi si difuze ferestre cenusiu-albicioase. Sunt prognozate averse. Adica s-ar putea crede, deplin eronat, ca ziua ar fi una desavarsit anti-turistica, terna si plicticoasa.
Mai pot fi zarite constructii emblematice ale Fisculasului
Ma contrazic superbele neguri ivite deasupra Chiuzbaii, catre Ignis, ca si in preajma Mons Medius, Ciontolanului, mai apoi deasupra Cheilor Danesti. Si surele, gospodariile traditionale din Sisesti, cu stivele ordonate de lemne de fag crapate pentru foc si puse la uscat pentru toamna si iarna viitoare, taluzurile din Sisesti si Surdesti acaparate de plouatii si inlacrimatii maci salbatici sangerii – Papaver rhoes – in superb contrast cu pernitele galben portocalii, ca niste miniaturali braduleti, de iarba soaldina – Sedum acre.
Sunt din ce in ce mai dificil de reperat emblematicele constructii, case, sure, grajduri ale Fisculasului. Mai exista totusi cateva. Printre ele, o minunata sura cu grajd in capatul estic al Surdestiului, sub Piatra Rosie, tuguiata si acoperita cu „goz” (paie) invadat de coloniile oportuniste de muschi catifelati, verzi-aurii. In ograda dinainte remarc un solitar exemplar albastru de ceapa ciorii, sau scanteiuta – Muscari comosum -, alaturi de niste bureti ce par bizare urechi, un berbant ros cocos si cateva gaini.
Continui spre Cavnic si remarc la stanga drumului, invaluite de alb-vaporoase neguri, magurile impadurite. E tumultuos, violent si inspumat acum raul Cavnic. Din pacate, cu multe PET-uri si gunoaie menajere elicoidal rotite-n valtorile malurilor bolovanoase. Sunt urate plagile lasate in locul goruneturilor si fagetelor de mai noile cariere. Magice negurile Cavnicului, prefirate printre siluetele, verzi intunecate lumanari, ale molizilor maturi, atatia cati au scapat drujbei.
Doar 7 grade temperatura si 5 in Pasul Neteda. White out spre Trei Apostoli si varful Gutai. La fel ca si spre Magura Fagadaului Pintii, Magura Mare si Mica, Piatra Totosului, apoi, valsand descendent spre Budesti, pe deasupra vulcanicei caldeire Corha – Gruiul Lupului, spre Chicera, adica spre Piemontul Varatecului din Muntii Lapusului.
Panorame absolut unice
Autenticul (in parte) traditional arhitectural poate fi mai lesne descoperit si admirat pe Valea Cosaului, incepand din Budesti spre Sarbi, Calinesti… Cornesti. Mult mai greu e sa prinzi un foto cadru al nebunaticului (acum) rau Cosau fara jeguri menajere, zdrente, PET-uri, anvelope, deseuri de gatere. Morile nu mai macina de ani buni grane, dar ele mai pot fi totusi admirate, ca si valtorile. Au aparut insa mici si ingrijite helesteie, cu pensiuni in preajma. Luati aminte la portile de lemn, nu doar la stalpii masivi de stejar sculptati, ci si la traforajele lor in scanduri de brad patinate de decenii. Ca si la tot mai rarele fierarii (covacii, coacii).
Ori de cate ori ai parcurge drumul dintre Calinesti, peste Dealul Valeni, si Barsana, nu ai putea sa te saturi de panoramele absolut unice, fascinante, spre piemonturile Muntilor Lapusului si Gutai ori mai departe, spre Culmea Pietrei – Piatra Tisei – Piatra Iepii din Masivul Ignis, respectiv spre huciurile dinspre Manastirea Valeni, spre Glod si Slatioara ori catre Muntii Maramuresului, mai apoi spre vestita Barsana.
In Barsana, Iza e umflata
Cu toate ploile si vremea neprielnica, taranii prind rarele ferestre de vreme buna in care ies la prasit porumbul, cartofii ori la cositul dintai al trifoiului, lucernei. Muncesc de fapt batranii si batranele, vajnicii stalpi ai ruralului din ultimele decenii. Se inmultesc „clencerii” si „jirezile” geometric, pictural, dispuse pe curelele de fanate, facand si ele parte intrinseca din stravechile clisee maramuresene.
E umflata, brun-maloasa, Iza in Barsana, dar turlele bisericilor, argintii ori dranitate, vatra comunei, dealurile imprejmuitoare, negurile urcand din vai spre culmi, tufele de soc – Sambucus nigra – inflorite, trecutii binisor de inflorire salcami nasc indescriptibile tablouri pastelate. Frumoase sunt si aparent subredele punti suspendate pe cabluri de peste Iza. Mi-e draga vechea moara cu valtori de la gura vaii Slatioara, dincolo de fruntariile Manastirii Barsana, spre Stramtura, aproape de locul unui traditional targ pana prin 1990.
Frumoase sunt si taluzurile si fanatele de-aici acaparate de insule albastre cerneala de salvie – Salvia pratensis. Printre ele cateva mutante de culoare roz. Si cateva exemplare violacee de nopticoasa – Hesperis sp., alaturi de portocaliile rozete de barba caprei – Tragopogon orientalis si roz-violacee pernite parfumate de cimbrisor – Thymus serpilum. Acolo unde coasa inca nu a muscat faneata, apar si ciulinii liliachii pufosi – Cirsium rivulare -, alaturi de alb-crem, dulceag parfumatele pamatufuri de cretusca – Filipendula ulmaria (sau de Filipendula vulgaris).
Luncile Izei
In Rozavlea rasar bisericile traditionale de lemn, mai intai una destul de recenta, la stanga drumului, apoi, spre centru si-n dreapta, cea veche, monument istoric. Nu tare departe e cealalta bijuterie, monument istoric, biserica de lemn din Sieu, iar fanatele de-acum incolo par poleite de miile si miile de exemplare banale de floare de leac – Ranunculus acris, intercalate cu ciulini, margarete, floarea cucului – Lychnis flos cuculi roz si cu petalele zdrentuite, iarba lui Tatin – Symphitum officinalis, cam trecute, dar si abia incepandu-si inflorirea garofite – Dianthus carthusianorum , alaturi de palcuri intinse, galben-portocalii, de mustar salbatic – Sinapis arvensis.
Cam asa arata luncile limitrofe raului Iza insa, privind spre orizont secularele terasari, odinioara arate, grapate si an de an cultivate cu ovaz, hrisca, grau de primavara, cartofi, azi devenite fanate, uneori trifoisti ori lucerniere inguste, alteori neingrijite pasuni, invadate de arbusti si balarii, sunt cele care cliseizeaza exemplar si-n mod admirabil intreaga zona.
Departe, pe deasupra Izei si intinsului Bogdan Voda, cerul se despica lasand vederii, pret de cateva clipe, varful Pietrosul Rodnei, iar de jur imprejur, stralucitoare neguri albe. La fel ca si pe deasupra noii ctitoriri, Manastirea Ieud.
Bisericile din Ieud: din Deal si din Ses
Avant constructiv. Araturi si fanate nivelate, acoperite gros cu anrocament prelevat din albia Izei, uriase, multe, calupuri de caramida celulara trasa-n folie de plastic, utilaje, drum hacuit de catre acestea si acoperit de clisos noroi. Atelaje destule, trase de semigrei si focosi bidivii, carand cherestea, bile manele, lemne de foc, fan din camp, iarba pentru vitele ramase in grajduri… 
Apoi, semet, tronand partea sud-vestica a Ieudului, Dealul Padis marcat de o cruce de lemn. Il suisem odata pentru a nemuri de-acolo vatra satului si Muntii Rodnei. Si biserici. Noi, mari, atipice. Cu turle bulbucate ori tuguiate, argintii, ziduri albe. Nu departe, monumentala, istorica, Biserica de lemn Ieud – din Ses. Mi se pare a fi cea mai zvelta si armonioasa dintre toate bisericile de lemn stravechi ale Maramuresului. Cu un frumos gard de piatra spre nord si cu un impresionat tintirim in preajma. Oarecum vizavi, nu departe, peste vale, e cealalta Biserica Ieud – din Deal, mai veche si mai vestita prin valoarea codicelui descoperit dupa vreo cinci secole, intamplator, in turla.
O iau spre Manastirea Ieud. Cu biserica aparent terminata, nu si acareturile din jur. Frumos situl acesteia si extraordinara privelistea sudica spre Muntii Lapusului, dar si spre Padis si vatra satului. Bune si o suita de foste ulite, asfaltate, accesibile cu usurinta. Au aparut insa barurile, cluburile. Nu lipsesc vilele etajate, spoite-n stridente culori, cu balcoane si balustrade inox, ferestre si usi PVC, geamuri termopan. Acestea inghit treptat Ieudul de odinioara, cel cautat si apreciat de occidentali ori niponi. La fel inghit Botiza, Poienile Izei si cam intreg Maramuresul. Cu ce pret? Acela al pierderii simbolurilor, specificului, particularitatilor distinctive, fiintei Tarii Maramuresului insasi.
S-ar parea ca stravechea unitate conceptual stilistic-arhitectonica maramureseana pare multora una desavarsit desuet-anacronica, indeosebi celor care dupa 1990 au emigrat la munca in strainatate, importand de acolo grandiosul, ostentativul, opulentul, arogantul si odata cu toate acestea poleiala, kitsch-ul, non-functionalul, stridentul, agresivul, neintegrabilul peisagistic etc.
Lectii de la straini
In Austria, Bavaria, m-au frapat (pozitiv) unitatea conceptuala, rigoarea stilisticii arhitectonice specifice, uniformitatea (pana la un greu de distins punct) a caselor, gospodariilor rurale si-n special a celor montane, adica tocmai ceea ce confera intregului aerul profund uman, inconfundabil, dar si nespus de pitoresc, al satelor lor. Maramuresenii, romanii in general, inca nu s-au prins ce anume apreciaza turistii straini pe meleagurile noastre si-n consecinta inca-si submineaza, in deplinul dezinteres al institutiilor si autoritatilor (in)competente, specificul, seva tonica nepervertita, ancestrala si foarte curand ii va fi greu pana si unui autentic maramuresean sa mai distinga intre Tara Codrului, Lapusului, Maramuresului, Chioarului. Cat despre straini… oricum s-au imputinat drastic dupa ce au luat destule tepe de la execrabila infrastructura rutiera la vandalizarea arhitecturala a zonelor rurale traditionale.
Strainii, spre deosebire de-ai nostri, sunt scrupulosi in a se informa si documenta pe varii cai inaintea unui sejur petrecut la noi sau aiurea si daca sunt deliberat indusi in eroare… nu iarta si nu revin. Ba mai ne fac si o negativa, neavenita, dar gratuita publicitate negativa. Pacat! Probabil deja s-a si pierdut trenul… sau macar cateva vagoane ale acestuia in anii capitalismului mioritic original si salbatic.
Intorc din Ieud pe Valea Izei, traversand Barsana, Nanesti, Oncesti, mai apoi Vadu Izei. Locuri bine stiute si foarte adesea vazute. Mereu altfel. Cu inca un ceva specific si nealterat, desi au aparut pensiunile ca niste veritabile si mari hanuri etajate, construite din BCA, eventual cu porti, prispe, balcoane si ornamentatii daltuite-n stejar masiv, baituite ori lacuite apoi. Din fericire, dealurile impadurite de peste Iza, monumentala Piatra Tisei, Culmea Pietrei si-apoi din zona Runcu-Tataru si Gutai genereaza aceeasi impresie de securitate, proaspat, tihna si nesfarsita verdeata.
In lunca raului Mara, la Berbesti si Giulesti, apar aliniati soldateste clencerii cu fan proaspat cosit, uriasele salcii acompaniaza cursul sinuos, iar in dreapta soselei atrage atentia impresionanta Troita Rednicenilor, un biblic poem al supliciului lui Iisus daltuit cu har in lemn. Pe marginea drumului, emblematica parca, o taranca batrana si amarata, cu coasa pe umar. Vechile gospodarii rasar mai ales pe coastele dealurilor, printre livezi si huciurile de arini si aluni. Pastravaria Marei va avea-n curand o solida concurenta, fiindca au mai aparut cateva noi si cochete pensiuni in stil maramuresean, alaturi de biserici de lemn armonioase, frumoase. Doar asfaltul peste minunatul Gutai e praf si… hartoape.
Studierea plantelor specifice anotimpului
Ploua mocaneste. E frig. Si neguros. Parca nu-s niciunde Creasta Cocosului si Secatura, apoi, deasupra Marei si platoului Iezerului Mare, orizontul se degaja optimist, imbiind la drumetie. Valsez, coborand ca-ntr-o magica transa spre Baia Sprie, admirand siluetele fagilor si paltinilor invaluite de densa ceata, palcurile carmin-rosietice de opaita rosie – Silene vulgaris si lipicioasa – Lychnis viscaria, ciclamen rosii de pe taluzurile lizierelor apoi, pe la finisul curbelor in ac de par, la locul bine stiut de vreun deceniu poate, opresc pentru a vedea daca au inflorit matraguna – Atropa belladona, dar mai ales crinii de padure – Lilium martagon.
Matraguna e deja la fructificare, dar crinii de padure nu au inflorit, insa bobocii lor liliachii par ca vor exploda, imprastiind in preajma suav-dulcege parfumuri, dupa doar cateva zile calde si insorite. Inseamna ca foarte curand va trebui suit in caldarile glaciare ale Muntilor Rodnei, la boschetii cu rododendron (smardar, bujor de munte), gentiane, oite, tauri glaciare si nivale gulerate de ultimele zapezi ale capricioasei primaveri 2013.
Invitatie in Maramures
Pana atunci insa ne rezumam la a contempla admirativ, si cu respectul cuvenit, cliseele veritabile ale Maramuresului, crampeiele de specific si autentic ancestral pastrate si conservate doar multumita hazardului, nicidecum unui temeinic si judicios proiect managerial zonal ori si national. Imaginile se doresc a fi si un demo pentru cei care si-ar putea imagina ca anumite locuri si lucruri isi au farmecul lor doar in zilele faste, insorite, cu azurii, nesfarsite si largi orizonturi.
Vizitati Maramuresul… pana ce mai puteti descoperi in lungul si latul sau stropul nealterat de specific si autentic! Crampeiul decupat mai sus, intre ora 6 si 15, a insemnat doar 200 km, iar turistii romani si straini intalniti in autoturisme, microbuze, autocare, pe la portile de lemn, biserici si manastiri confirma interesul turistic real pentru acest colt de nord romanesc.
Foto: Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
