Să conduci la 32 de ani o echipă de 140 de voluntari la Jocurile Olimpice de la Paris reprezintă pentru Nicolae Augustin Podean, originar din Maramureş, o şansă pe care nu ai cum să o ratezi.
„Eu sunt din Târgu Lăpuş, judeţul Maramureş şi sunt stabilit aici din 2007. Părinţii mei munceau deja aici când am venit eu. Am venit eu cu sora mea. Am făcut studiile aici, am făcut colegiu, când am venit aveam 14 ani, am făcut liceul tehnologic şi apoi la universitate am făcut limba spaniolă şi franceză.
Acum sunt supervizor, conduc una dintre echipele de voluntari care se ocupă de serviciul spectatorilor. Noi ne ocupăm de bazele sportive de la box, scrimă, pentatlon modern şi apoi urmează Jocurile Paralimpice. Am 140 de oameni în subordine, sunt două echipe de voluntari. E o echipă de dimineaţă şi una de după amiază”, povesteşte tânărul roman, pentru Agerpres.
Nu ai cum să îl ratezi, e îmbrăcat în tricolor, ca un suporter adevărat. Are şapcă cu România, tricou galben cu Hagi şi numărul 10 pe spate, borsetă cu tricolor. Până şi ciorapii sunt albi, cu dungi roşii, galbene şi albastre. Poartă cu mândrie un fular al naţionalei României de fotbal, iar în ghiozdan are şi un drapel.
„Sunt legat de România, vin mereu în vacanţă, ai mei au plecat acum. Din păcate eu nu am putut să ajung în ţară, am rămas singur aici, pentru că sunt legat de Jocurile Olimpice şi Paralimpice. Ultima oară când am fost a fost înainte de Jocurile Olimpice, am stat câteva săptămâni să mă relaxez”, povesteşte tânărul.
Ca să ajungi să lucrezi la organizarea unui eveniment grandios precum Jocurile Olimpice ai nevoie de experienţă în primul rând. Apoi trebuie să treci mai multe interviuri de angajare. Ai posibilitatea de a intra ca angajat în sistem sau ca simplu voluntar. Iar Nicolae spune că ar fi acceptat chiar şi postura de voluntar.
„Am o licenţă obţinută la Cupa Mondială de rugby pentru care am muncit doi ani şi jumătate. E vorba de Cupa Mondială din Franţa de anul trecut şi am lucrat împreună cu Comitetul de organizare. Acum nu sunt voluntar, fac parte din staff, sunt plătit. Eu zic că merită, sunt mulţumit cum sunt plătit, dar fac asta mai mult pentru experienţă. Pentru că mă înscrisesem şi ca voluntar. Eu îmi doream să fac parte din Jocurile Olimpice. Nu contează că eram salariat sau voluntar, era o şansă unică, mai ales că se desfăşoară cum spunem aici ‘a la maison'”, afirmă românul.
„Am contract cu Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice. Contractul se întinde până în 15 septembrie, până după Jocurile Paralimpice. După Cupa Mondială de rugby din Franţa am luat o pauză, tocmai ca să mă pregătesc pentru Jocurile Olimpice.
Între timp am mai dat interviuri pentru diferite agenţii, cu primăria din Paris. Am mai lucrat şi pentru primăria din Saint-Denis timp de doi ani şi jumătate. Salariul este OK, eu sunt mulţumit. Acum, pentru Jocurile Olimpice, am 2.500 de euro brut.
Dar pe mine nu mă interesează, nu pentru bani fac asta, am vrut să am această experienţă. Şi dacă nu luam interviurile de angajare, veneam şi din postura de voluntar. Este o experienţă unică şi merită trăită. Nu contează că suntem salariaţi, voluntari sau spectatori, Jocurile Olimpice nu avem ocazia să le vedem tot timpul sau să participăm la un astfel de eveniment.
Voluntarii sunt mulţi într-adevăr, o fac pentru experienţă, dar sunt şi mulţi care sunt pasionaţi de sport. Şi eu am fost voluntar la Turneul celor Şase Naţiuni la rugby. Şi la fel am gândit, era o şansă unică să fac parte din organizarea acestui spectacol sportiv”, a spus Nicolae Podean.
Podean s-a întâlnit şi cu câţiva suporteri români, dar e oarecum dezamăgit că la Paris nu au fost atât de mulţi ca la EURO 2024 din Germania. Pentru că Nicolae a fost şi acolo, la meciurile României cu Belgia şi Olanda.
„M-am întâlnit cu suporteri români, chiar şi ieri m-am întâlnit cu unii, am vorbit în română. E o experienţă foarte frumoasă pentru mine. Am rămas destul de ataşat de România. Am fost şi la Campionatul European de fotbal din Germania, am fost la două meciuri, cu Belgia şi cu Olanda.
Sunt şi aici suporteri români, dar la EURO a fost cu totul şi cu totul altceva. Aici sunt mai puţini, poate că nu ştiu unde sunt competiţiile sau că avem români care luptă pentru medalii”, spune Podean.
Tricoul cu numărul 10 a ţinut să şi-l personalizeze cu autografe de la fotbalişti: „Eu sunt stelist de mic şi am vrut neapărat să iau autografe de la Răzvan Marin, un om foarte respectuos şi de treabă. Mai am un autograf de la Bîrligea. Şi mai am un tricou cu autografe, din 2016 de la European. Eu sunt pasionat de fotbal am şi jucat la nivel de amator”.
În ceea ce îi priveşte pe parizieni, Podean spune că părerile sunt împărţite când vine vorba despre organizarea Jocurilor Olimpice pe teritoriul lor, mulţi dintre ei fiind nemulţumiţi.
„Sunt mulţi francezi într-adevăr care nu sunt de acord cu organizarea acestor Jocuri Olimpice aici, dar pentru mine este o experienţă deosebită, aşa cum v-am zis. După un secol, să asişti la Olimpiadă din nou la Paris este ceva unic, nu cred că ai ocazia să trăieşti o astfel de experienţă de două ori într-o viaţă. E o experienţă istorică”, a mai spus maramureșeanul.
Grigore G. Ciascai
– Servicii de creare site web
