Localnicii din Surdesti s-au adunat sute de ani la rand la inceput de primavara ca sa il sarbatoreasca pe cel mai harnic om al satului. Cu toate acestea, luni, 9 aprilie, a fost doar a 10-a editie a ”Udatoriului din Surdesti”, pentru ca abia in 1997 a fost reluata manifestarea care timp de 20 de ani a fost interzisa de comunisti pentru simplul motiv ca preotul era chemat sa dea binecuvantarea inaintea petrecerii. Ideea reinvierii traditiei i-a apartinut lui Dumitru Iuga, fost director al Centrului Creatiei Populare Maramures, care a considerat ca aceasta nu trebuie sa se piarda.
Foto: Tiberiu Goloman, Udatoriu’ din 2007 (c) eMM.ro
Vezi galeria foto (click aici…)
In Surdesti, putini sunt cei care nu stiu sa enumere macar doi-trei ”udatori” de pana acum. Altii ii stiu aproape pe toti cei care au fost alesi dinainte de 1970, cand s-a considerat ca stravechiul obicei nu cadreaza cu ideile doctrinei socialiste astfel incat a fost intrerupt. Oamenii nu au uitat cu una, cu doua de ”Udatoriu’ din Surdesti”, mai ales ca era un bun prilej de distractie dupa lunga perioada a postului Pastelui, asa ca au reluat obiceiul.
”Pe vremuri se organiza de Sangeorz (n.r.- Sfantul Gheorghe), zi care insemna ca natura reinvie si ca e suficient de cald ca sa se poata uda cu galetile. Acum se tine in a doua zi de Paste”, povesteste Gheorghe Fat, care aproape ca stie intreaga istorie a Surdestiului si care este un ”specialist” in Udatoriu’. Nici nu e de mirare pentru ca de cativa ani buni face parte din Sfatul Batranilor, for care il alege pe cel mai harnic om al satului dupa criterii precise si dupa o lunga perioada de panda.
Globuri de Paste pe pomii din curtile surdestenilor
Gheorghe Fat, profesor la scoala din localitate, vorbeste cu pasiune de stravechiul obicei, dar si cu tactul dascalului care vrea ca elevul sau sa plece inca din clasa cu lectia invatata. O intrebare despre Udatoriu ii ofera acestuia motivul sa vorbeasca cu amanunte despre ritual, despre toti cei care au dobandit importantul statut, dar si despre Surdesti si oamenii sai. Este foarte atent sa nu lase nimic neinteles, astfel incat traduce regionalismele folosite sau isi chestioneaza interlocutorii ca sa vada daca au priceput sirul povestii. Dupa o asemenea discutie, serbarea populara poate fi familiara oricui.
Pedagog cu experienta, Gheorghe Fat atrage atentia si asupra detaliilor, cum ar fi copacii infloriti de ale carui ramuri atarna, ca niste globuri pe brazii de Craciun, coji de oua intregi. E imposibil sa nu remarci podoabele, cu totul si cu totul deosebite si de nevazut in alte zone ale Maramuresului. ”E un obicei din stramosi. Oamenii atarna ouale in pomi ca sa fereasca gospodariile de duhurile rele. Mai demult, cand nu era asfalt pe drum, ci numai piatra femeile aruncau cojile de nuca pe care le spargeau pentru umplutura de cozonaci in fata portii tot ca sa alunge spiritele rele si sa aiba bogatie la casa”, poveste profesorul.
Udatoriu’ si-a pierdut dintii din gura de la atata arat
Sapte oameni in varsta ai satului au chibzuit zile bune pana sa il aleaga udatoriu’ pe Tiberiu Goloman. ”Jendarii” (n.r. – jandarmii), cum sunt numiti feciorii pusi sa ii urmareasca pe gospodari, l-au spionat tot postul Pastelui. L-au vazut iesind la arat inaintea celorlalti surdesteni, l-au vazut om la casa lui si l-au pus in discutia sfatului batranilor. Alesul este un fost miner de la Remin, disponibilizat odata cu altii, si care a decis ca e mai buna meseria de taran.
”In primul rand trebuie sa iasa primul la arat, dar asta nu-i suficient. Trebuie sa fie om de vaza in sat, sa fie instarit si mai ales sa fie din familie buna. Neaparat trebuie sa fie casatorit, pentru ca aici nu-i loc de feciori”, explica Gheorghe Fat. Alegerea a fost destul de grea, insa Tiberiu Goloman, Tibi – cum il stie tot satul, a fost cel mai harnic. Cu umor, chiar acesta recunoaste ca merita sa fie udatoriu’. ”Mi-o sarit dintii din gura cat am umblat la arat”, spune, cu zambetul pe buze, barbatul ca sa justifice faptul ca nu a mai avut vreme sa treaca si pe la stomatolog.
Surdestiul era invidiat de taranii din satele vecine pentru obicei
Udatoriu’ a fost si a ramas un bun prilej de distractie, dovada fiind petrecerea de luni din Surdesti, cand zeci de oameni s-au adunat sa vada obiceiul. Totul a inceput din curtea bisericii monument din Surdesti, unde au fost alesi craii si preotul a dat binecuvantare multimii. Alaiul, costumat in haine populare, a pornit apoi pe jos pana la locul manifestarii. Obiceiul a fost adaptat, pentru ca firesc ar fi fost sa se mearga la casa lui Tibi Golman, dar cum acesta sta ceva mai departe de biserica, dar si de vale s-a amenajat un loc care sa ii incapa pe surdesteni, dar si pe invitati veniti din satele invecinate ori chiar de prin strainatate.
Cu muzicantii in frunte, cu feciorii dupa si cu batranii din sfat pe urmele lor, dar si cu tinere ori mai batrane femei cu cosuri pline cu cozonaci, dar si cu oiegi instrutate pline cu horinca s-a ajuns la ”casa” udatoriului, unde craii au fost pusi sa gaseasca banul ascuns de gazda in butucii pe care abia puteau sa ii cuprinda doi barbati bine facuti.
”Pana sa fie interzisa sarbatoarea, alaiul mergea acasa la udatoriu, iar banu’ era pus undeva in prispa de lemn. Acum ne-am mai modernizat si noi. La casa udatoriului, acesta trebuie sa arate cat de bogat ii. Sa spuna cati boi are, cat pamant, ca sa stie lumea ca ii de vaza”, rememoreaza Vasile Goloman, un barbat de 77 de ani care nu a ratat nicio serbare de cand era copil. Batranul isi aminteste ca Surdestiul rasuna pana departe cand alaiul se punea in miscare. ”Auzeau si cei din satele vecine si mare era invidia.”
Feciorii s-au ales cu un euro si cu o gaura in buzunar de la udatoriu’
Farmecul serbarii il reprezinta joaca ”de-a soarecele cu pisica” dintre udatoriu’ si crai, mai ales ca miza e mare pentru ca fie gazda, fie ceilalti trebuie sa plateasca masa si dansul la final. Pentru inceput, banul trebuie gasit obligatoriu, pentru ca e o dovada a priceperii feciorilor. La editia din acest an, chiar a fost un moment mai special, pentru ca, fiind prima de dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, Tibi Goloman s-a gandit la o surpriza. Feciorii s-au caznit sa sparga butucii grosi in cautarea monedei pretioase si au asudat ba de la greutatea toporului, ba de la gurile de tuica trase in momentele de respiro, dar nu au renuntat. Banutul l-au gasit ascuns in ceasul udatoriului, fiind surprinsi sa constate ca este un euro. ”Apoi m-am gandit ca asa e potrivit, ca doar de acum suntem in UE”, anunta Tiberiu Goloman.
Udatoriul a reusit insa o isprava si mai si, pe care de vreo cinci ani niciun predecesor nu a mai reusit-o. Dupa ce a fost urcat in tileguta (n.r. – caruta cu doua roti) trasa de doua vaci baltate si dupa cateva tentative esuate de a evada, Tibi Goloman a reusit sa ii lase cu ochii in soare pe feciori. Obiceiul spune ca daca udatoriul reuseste sa ajunga primul la vale si sa se spele singur muzicantii, mancarea si bautura este platita de feciori, iar daca nu atunci trebuie sa scoata singur banii din buzunar pentru toata petrecerea. In acest an, cei buni de plata au fost feciorii, care n-au fost atat de iuti de picior pe cat Tibi Goloman.
”Unde joaca surdestenii, nu se bage laturenii.”
Udatoriul s-a spalat singur in vale, sub privirile neputincioase ale batranilor si feciorilor si in zgomotul clicurilor de la aparatele de fotografiat care imortalizau momentul cadru cu cadru, pentru ca, desi nedeclarat, obiceiul a fost reluat nu doar pentru a nu se pierde o traditie de sute de ani, ci pentru a atrage cat mai multi turisti in Surdesti. Petrecerea abia atunci a inceput cu adevarat, pentru ca s-a dat drumul la joc.
Lumea nu a asteptat prea multe invitatii dupa lunga perioada a postului in care nu s-a putut hori. Pentru unii invartitele au avut insa un pret, usturator de-a dreptul. ”Nu-i asa de simplu pe cat pare”, povesteste Gheorghe Nut, judecatorul din Sfatul batranilor. Batranul de 65 de ani spune ca jocul incins la finalul manifestarii era un bun prilej de a-i pedepsi pe pacatosii satului. ”Feciorii care danseaza cu femei maritate si nevestele care se prind in hora cu flacai, dar si cei care pacatuiesc in post sunt batuti la talpi cu maiul.”
Judecatorul e cel care decide cate lovituri trebuie aplicate, dar el e ajutat de un Inmultitor si de un Scazator, fiecare putand propune adaugarea ori reducerea numarului loviturilor. ”Cei ce nu-s buni au de-a face cu jendarii. Care o gresit, plateste”, spune Gheorghe Nut. El isi aminteste ca pe vremuri pedepsele corporale incingeau puternic atmosfera, mai ales ca tensiuni apareau si din disputa surdestenilor cu ”laturenii”, adica satenii din satele invecinate.
Lovituri cu maiul peste talpile pacatosilor
Un alt batran, Vasile Goloman confirma ca inainte sa fie interzis udatoriul se sfarsea cu o bataie generala. ”Unii se enervau ca erau loviti prea tare cu maiul peste talpi. Acum is mangaieri doara, dar altadata se dadea atat de tare ca isi sareau talpile de la papuci din loc, iara cateva zile nici nu puteai pune piciorul in pamant. Apoi, si de lovituri, si de la horinca, se ajungea la o bataie generala. Sareau cu batele unii la altii. Nu era an sa nu se ajunga la spital cu capete sparte.”
Pacatosi au fost mai putini la editia din acest an, iar despre bataia generala nici nu a putut fi vorba. In schimb, a existat un bun motiv de distractie in Surdesti, dar unul si mai puternic de mandrie a ducerii mai departe a unei traditii aproape la fel de vechi ca satul.
Sursa: Meda Muntean