Un partid istoric dispărut din cauza traseiștilor comuniști și a parveniților fără valoare!

PNȚCD a fost un partid istoric ai cărui reprezentanți au crezut în astfel de idei! Ce nu au știut a fost că urmașii care au pus mâna pe funcțiile de partid nu au dorit decât bani și funcții!
Astăzi nimeni nu mai amintește de înaintașii PNȚCD sau de partid! Traseiștii au trădat și s-au vopsit în roșu comunist! Dăncuș, Morar și Ardelean s-au bătut în piept că sunt mari țărăniști! Poate mari țărani! Astăzi au preluat pe cei care reprezentau partidul comunist! Pe un Zetea fără substanță și dorință politică! Doar cu dorințe de preamărire! Au distrus dreapta politică din Maramureș! Dăncuș era președinte PNȚCD… Morar era președinte PMP… Le-au distrus și acum au plecat spre roșul lui Zetea! Acum îi mazilesc pe cei rămași integri acolo! Ultimul e Șimon! Trădătorii nu se vor opri aici! Urmează Zetea!
În continuare un material al defunctului PNȚCD de acum câțiva ani! Asta pentru a nu uita! În Maramureș și Baia Mare Dăncuș sau Ardelean au devenit niște traseiști trădători, ajunși la un PSD comunist pentru funcții și ban public!

Să nu uiți, Darie traseist!
10 octombrie 1926 – 10 octombrie 2024!!
Se împlinesc astăzi 98 de ani de la crearea Partidului Național Țărănesc!!
La 10 octombrie 1926 este dată când s-a înfiinţat Partidului Naţional Ţărănesc. El este rezultatul a două partide, Partidul Naţional Român şi Partidul Ţărănesc, iar momentul fuziunii a avut loc în timpul celor două Congrese, ţinute simultan, în Bucureşti. Congresul Partidului Naţional s-a desfăşurat în sala ”Transilvania”, în timp ce Partidul Ţărănesc şi-a organizat Congresul în sala „Amiciţia”. Ambele Congrese au ratificat în unanimitate fuziunea celor două partide.
Biroul de conducere al noului partid era alcătuit din şapte membri:
Iuliu Maniu (PNR) – preşedinte;
Ion Mihalache (PŢ) ;
Nicolae Lupu (PŢ);
Alexandru Vaida-Voievod (PNR) ;
Pavel Brătăşanu (PNR) – vicepreşedinţi;
Virgil Madgearu (PŢ) – secretar general;
Mihai Popovici (PNR) – casier.
Rădăcinile partidului datează încă din 1848, atunci când Adunarea Națională de la Blaj a votat programul politic al românilor ardeleni, care a stat la baza programului Partidului Național Român. Prin intermediul acestor date putem afirmă că PNȚCD nu este doar cel mai vechi partid din România, ci și printre cele mai vechi partide din Europa. În contextul alipirii Transilvaniei la Ungaria (1865) și după constituirea monarhiei dualiste (1867), s-a simțit nevoia formării un partid al românilor. Astfel a apărut, în 1869, Partidul Național Român din Transilvania. Dată de 30 aprilie 1881 consemnează fuziunea dintre Partidul Național Român din Banat și Ungaria și Partidul Național Român din Transilvania, în urmă căreia s-a format Partidul Național Român, un partid care și-a pus semnificativ amprenta asupra istoriei României. Partidul s-a implicat activ în viață politică militând pentru emanciparea românilor transilvăneni și având o influență majoră în desfășurarea unor evenimentelor importante din istoria țării. Un astfel de moment a fost organizarea Marii Adunări de la Albă-Iulia din 1918 care a decis unirea Transilvaniei cu România. După Unire, Partidul Național a adoptat că program politic Declarația de la Albă Iulia din 1 decembrie 1918. Printre personalitățile sale îi menționăm pe Ilie Măcelaru, George Barițiu, Ioan Rațiu, Vicențiu Babeș, Gh. Pop de Bășești, Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, St. Cicio Pop, Al. Vaida-Voevod, Iuliu Hațieganu, Iuliu Maniu s.a.
După al doilea război mondial, PNȚ a fost principala forță politică care s-a opus instaurării comunismului în România. Liderii național-țărăniști vor avea însă de plătit pentru curajul lor, fiind condamnați la ani grei de închisoare, unde mulți dintre ei, inclusiv Iuliu Maniu și Ion Mihalache, își vor găși sfârșitul.
Iuliu Maniu a fost arestat, la 14 iulie 1947, de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947 era condamnat la închisoare pe viață. Avea 74 de ani și a fost trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947.
În august 1951 este transferat, împreună cu Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Camil Demetrescu, Niculescu-Buzești, N. Carandino și alțîi din ”lotul Maniu”, la Sighet. În ultimele luni de viață, colegul său de celulă a fost N. Carandino, în ale cărui memorii se găsesc relatările privind ”testamentul politic” și ”testamentul religios” ale ”Domnului Președinte”, precum și detalii importante din viața, activitatea politică, gândirea morală, religioasă, politică a lui Maniu. Iuliu Maniu s-a stins din viață la 5 februarie 1953 la Sighet, în vârstă de 80 de ani, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.
În dată de 12 noiembrie 1998, prin decizia nr. 40/1998, Curtea Supremă de Justiție a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu și a înlăturat pedeapsa complementară a confiscării averii, pronunțată în 1947. La 1 decembrie 1998 a fost dezvelit Monumentul lui Iuliu Maniu din București.

Radu Țolaș