Saptamana trecuta am asistat la una dintre cele mai ridicole si nesimtite actiuni de protest care a avut loc vreodata in aceasta tara. Vreo 50 de profitori de pe urma inchiderii mineritului s-au adunat in fata baracilor unde activeaza Compania Remin ca sa protesteze pentru ca nu au fost platiti de doua luni. Protestul e absolut surprinzator din toate punctele de vedere, nu are nicio logica, dimpotriva, pare de domeniul absurdului.
Normal ar fi fost ca indivizii care au ramas cu statut de angajati sa vina si, cu bun simt si responsabilitate, sa predea la Finante toate sumele incasate in ultimii sapte ani ca salarii. Pentru ca puteau trai boiereste doar cu banii luati de pe urma actiunilor de supraveghere (atunci cand nu le-au organizat chiar ei) a furturilor care au lasat in pielea goala toate unitatile miniere. Aici ar fi nevoie de cercetari serioase, in urma carora toti angajatii Remin, administratorii firmelor ce au orchestrat furturile, organele abilitate care au inchis ochii si si-au umplut buzunarele ar trebui sa ajunga in puscarie. Nu se va intampla asta, pentru ca e greu sa afli politisti, procurori sau judecatori nemanjiti de profitorii vremurilor noi.
Cine a mai ramas dupa 2006 angajat la Remin? Fosti directori de mine, sefi, sefuleti, lideri de sindicat, pilosi ce nu indeplineau conditiile de pensionare, orientati care au intuit ca de aici pot face averi. Cu foarte mici exceptii, toti cei ramasi au primit platile compensatorii aferente disponibilizarii, dar au devenit peste noapte angajati (ilegal) sub motivatia ca fara ei se surpa minele si dispare tot patrimoniul. Ceea ce s-a si intamplat, cu precizarea ca statul i-a si platit pe cei care au participat la dezastrul ce se poate vedea cu ochiul liber in toate fostele unitati miniere.
Ziceau cativa dintre „protestatari” ca se vor bloca in subteran daca nu li se dau salariile. N-ar fi rau daca ar recurge la asa ceva. Oricum, in acte sunt trecuti la categoria celor care lucreaza in subteran si beneficiaza de sporuri salariale si de punctaj pozitiv la calcularea varstei de pensionare. Blocati-va, fratilor, in mina, macar acele ore (din ultimii sapte ani) le veti petrece pe bune acolo unde ar fi trebuit sa stati tot timpul.
Imi vine in minte tragica intamplare de anul trecut, cand, inaintea sarbatorilor de Pasti, trei sau patru tigani care au intrat intr-o galerie de pe Valea Borcutului, in speranta ca vor gasi fier vechi, au decedat. Atunci am aflat ca la Remin nu mai exista nici macar o echipa de salvatori mineri care sa intervina in situatii extreme. Cei de la Ministerul Economiei au redus organigrama, iar sefii i-au trimis acasa pe ultimii salvatori, pastrandu-i in schimb pe cei pe care ii pomeneam mai sus.
Aici se vede marlania sistemului mafiot care a distrus din interior mineritul maramuresean. Evident ca la Remin trebuia sa ramana un minimum necesar de angajati care sa asigure paza perimetrelor, sa intervina in subteran in cazul unor accidente tehnice sau umane. Nu, n-au fost retinuti oamenii buni de lucru, profesionistii, salvatorii cu pregatire, ci tot felul de pilosi ce se uita de doua ori pe zi in calendar ca nu cumva sa treaca data cand isi pot depune dosarele de pensionare. De ce mai era nevoie de director general, directori, contabili, sef de personal si multe alte posturi la un efectiv de o suta de angajati? Unde mai pui ca pe statele de plata figureaza si un consilier al directorului general.
Acum s-au gandit sa protesteze pentru intarzierile la plata salariilor. Bine, dar cine i-a obligat sa ramana intr-un sistem care s-a prabusit demult, de ce nu au plecat in alte domenii de activitate daca au vazut ca aici n-au siguranta zilei de maine? N-au plecat, au ramas, ca numai aici puteau fi platiti luna de luna, sapte ani incheiati, fara sa faca nimic, repet, dupa ce au ridicat sanatosi, voiosi si voinici platile compensatorii.
Cu o nesimtire specifica trantorului angajat in sistemul public, protestatarii se mira ca nu sunt bani de salarii, cu toate ca Remin a vandut stocul de pirite aurifere de Suior cu cateva milioane de euro. Ma gandesc la oamenii (cateva zeci) care au murit in accidentele individuale sau colective de la Suior pentru a scoate la suprafata minereul din care au rezultat piritele. Daca banii rezultati din vanzarea dubioasa a acestora vor fi folositi la plata salariilor unor trantori angajati, inseamna ca au murit degeaba in maruntaiele filonului Cremenea.
Se vede de la o posta ca Remin este mentinuta in viata (in scripte) pentru ca mai are active atragatoare pentru sacalii ce pandesc de ani buni agonia companiei. Au fost piritele aurifere, a ramas hotelul Maramures, sediul Remin, sute de hectare de teren prin tot judetul, hale, sedii de mine, platforme si multe altele. In spatele sacalilor pomeniti se afla politicienii locului, dar si increngaturile centrale, ca afacerile ticaloase de acest gen asa se pun la cale.
De pe urma unui colos industrial de proportii, comunitatile maramuresene nu s-au ales cu absolut nimic. E revoltator ce s-a intamplat si dezastrul nu-i desavarsit inca.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
