Orice demers jurnalistic care se finalizeaza cu indreptarea situatiei prezentate poate fi considerat un succes. Cel putin asa ne place sa credem. In realitate, insa, lucrurile nu stau chiar asa. Situatia nu revine in totalitate la normalitate, ci doar anumite parti dintr-un intreg sistem defectuos. Cu timpul constati ca partile rele ramase neschimbate le-au contaminat pe cele bune, si o altfel de normalitate se reinstaleaza, in dispretul celor care au incercat sa prezinte adevarul.
„Ne place ca ai curaj, ca le dai peste nas si nu ti-e frica de ei”, aud tot mai des in ultima vreme. La fel cum mi se spune, tot atat de des, ca „e bine ce faci, dar din pacate nu e nimeni dispus sa indrepte lucrurile, asa ca scrii degeaba”. Personal recunosc ca la aceste ultime remarci, uneori ma cuprinde deznadejdea si automat se instaleaza in mine sentimentul unei totale inutilitati a scrisului.
Imediat dupa instalarea lui Gratian Talos in functia de director al SGA Maramures, institutia noastra a inceput o campanie de prezentare a impostorului numit in functie pe criterii strict politice, in dispretul legilor si al bunului simt. A fost o munca serioasa pentru a demonstra ceea ce persoanele care l-au cocotat pe scaun stiau poate mai bine decat noi.
Politrucii erau constienti de faptul ca incalca legea atata vreme cat individul nu are studii de specialitate si o vechime de minimum opt ani in sistem. Stiau foarte bine ca afaceristul scapatat e plin de datorii si procese, ca este un tepar ordinar cu victime aici si in judetele invecinate.
Cunosteau faptul ca abia numit a inceput sa adune sponsorizari pentru fundatia lui de la agentii economici pe care ii controla, ca are o pregatire precara, cu o diploma de jurist obtinuta de la o facultate particulara pe stil nou. Stiau, dar nu le-a pasat de nimeni si de nimic, umilindu-i pe toti cei care au ajuns in subordinea impostorului.
Erau in cunostinta de cauza cu totii ca baiatul asta tomnatic, daca n-a mai fost pe la inchisoare, sigur ca-i simte adierea. Apoi au mers pana acolo cu mojicia si nesimtirea incat l-au pus sef la organizatia PNL Baia Mare. Acolo unde, sa recunoastem, exista cativa liberali de certa valoare, intelectuali, oameni de toata isprava. Cum au reactionat la umilinta impusa se poate vedea in zecile de comentarii postate pe Emaramures.ro.
Cei vizati de articolele noastre au replicat palid, fara argumente, cu amenintari si insinuari jalnice ca am avea ceva interese prin zona. Dupa cateva saptamani s-a demonstrat ca am avut dreptate si individul a fost demis din functie. Ramas fara slujba, normal ar fi sa fie debarcat si din functia de presedinte al organizatiei liberale. Ni s-a spus ca alegerile vor fi reluate, de data asta asigurandu-se o desfasurare corecta.
Sigur ca ar trebui sa ne bucure victoria, dar, sincer, nu avem motive. Am rapus doar un impostor, un pradator oarecare, dar au ramas inca sute, poate mii. Acum 31 de ani Adrian Paunescu scria: „Vin dusmanii de-a calare daca noi nu stam calari/ Si vin viciile noastre mai grozave ca dusmanii. /S-au bagat incompetentii in structura bietei tari,/ Ca sa pierdem in secunde ce am castigat cu anii…”. Versuri care par a fi scrise ieri sau astazi. Singura nepotrivire e ca incompetentii lui Paunescu macar nu erau hoti. Nu ca nu ar fi vrut sa fie, dar se temeau de „organe” ca de dracul gol.
Astazi e dezlegare generala la hotii si inginerii prin care tara a ramas calica de tot, iar autorii faradelegilor o duc ca-n Rai. Incompetentii amintiti de bardul de la Barca au ajuns in toate structurile decizionale, astfel ca sugruma din fasa orice tendinta de a pune priceperea, competenta si pregatirea profesionala pe prim plan. Am pierdut tot ce am adunat intr-o jumatate de secol prin sudoarea si sacrificiul unui popor ce a fost pus, la propriu, sa traga in jug.
Navala incompetentilor si semianalfabetilor e mai grava decat seceta din ‘46. Daca ne uitam prin institutiile deconcentrate maramuresene, vedem ca doar in cateva locuri (Invatamant, Cadastru, Garda de Mediu) au fost pusi oameni din sistem, profesionisti. In rest, doar scursuri politice, paralele cu domeniu, nulitati crunte, incapabile sa raspunda la o minima intrebare legata de institutia pe care o conduc.
Gargaragii incompetenti le-au locul, le-au preluat vorbele si apucaturile celor de dinaintea lor. Cu astfel de sefi nu-i de mirare ca functionarii din birouri si de la ghisee, agentii, comisarii sau inspectorii iau spaga, coruptia generalizandu-se cu o viteza ametitoare. Ne-am asteptat dupa instalarea noilor guvernanti ca prostul gust si mitocania institutionalizata sa se estompeze legal si moral, dar ele sa latesc cu fiecare zi ce se scurge.
Oare de unde rasar, cresc si se dezvolta atatia incapabili, atatia tampiti ce se succed pe treptele de sus ale institutiilor si pretind ca vor sa ne fericeasca cu orice pret? Au disparut unele hiene, dar au aparut altele, la fel de lipsite de scrupule si caracter, adevarate lacuste care rad si parjolesc tot ce ating.
Chiar daca ne da tarcoale sentimentul inutilitatii, trebuie sa scriem pentru ca nu putem astepta pana ce lupul si mielul vor manca din aceeasi farfurie. Scriem, vorba lui Augustin Buzura, pentru ca simtim adesea nevoia sa ne strigam neincrederea in majoritatea oamenilor politici, sa spunem vorbe urate, poate nedrepte unele, in speranta ca asa vom reusi sa schimbam ceva. Uneori reusim, alteori…
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
