UN PUNCT DE VEDERE – Inca un scriitor nascut dupa gratii

Decebal Traian Remes face turul televiziunilor in speranta ca ii va creste cota de popularitate si, probabil, va fi invitat sa reintre in politica, acolo unde, negresit, „mai are inca multe de spus”. Este un scenariul clasic, pus in scena de nenumarate ori in ultimul sfert de secol. La inceputul saptamanii trecute, invitat la o televiziune centrala, fostul ministru al Agriculturii si Finantelor, a povestit momentele grele pe care le-a traversat in perioada detentiei.

De parca nu ar sti toata lumea ca oricare dintre hotii proveniti din randurile actualilor demnitari, odata ajunsi la racoare beneficiaza de un tratament special, diferentiat fata de cel al puscariasilor obisnuiti. Pacat, astfel furatorii de tara nici nu simt cum le trece detentia, mai ales ca fiecare nu reuseste sa faca nici macar jumatate din pedeapsa primita dupa ani lungi de procese interminabile, aduse aproape de termenul prescrierii.

Normal ar fi ca astfel de cauze sa se judece cu prioritate, iar infractorii dovediti sa fie depusi in celule comune cu tovarasii lor de faradelegi, avand exact acelasi regim de detentie. Numai asa ar constientiza toti detinatorii de functii publice ce-i asteapta daca baga mana in bugetul public sau in buzunarele oamenilor.

Altfel, puscaria-i floare la ureche, o vacanta prelungita, o perioada de reculegere si reincarcare a bateriilor in vederea reluarii activitatii cu si mai mare aplomb. De ce trebuie sa beneficieze infractorii cu staif in puscarie de conditii de hotel de doua stele, nimeni nu poate sti. Se stie ca intretinerea unui detinut obisnuit costa enorm de mult, dar uite ca noi ne permitem sa facem diferentieri mari intre ei, sa le oferim unora conditii pe care 90% dintre majoritatea celor inchisi nu le au nici acasa.

Stiu, mi se va spune ca n-am vazut si n-am habar despre conditiile din inchisorile occidentale. E adevarat, dar in acest caz, oare n-ar trebui sa vorbim despre diferentele reale existente intre traiul si viata noastra, in comparatiei cu cel al oamenilor de acolo? Cand vom ajunge (daca vom ajunge vreodata), la nivelul lor, atunci sa avem si puscarii la standardele lor. Pana atunci sa-i lasam pe infractori sa simta diferenta dintre a fi liber acasa si inchis intr-o celula prevazuta cu gratii trainice, lacate solide si paznici inarmati.

Sa revenim la privilegiatul nostru care, conform rechizitoriului, a pagubit statul cu cateva milioane de lei, dar n-a stat mai mult de un an in puscariei. Omul ce si-a tras dupa gratii o fata de intelectual, prevazuta cu ochelarii intentionat demodati si o barba de profet mincinos, ne impartaseste cate o felie din „calvarul” trait in sfertul de pedeapsa efectuat. Ma gandesc cum s-ar fi comportat (si cum ar fi aratat!) daca isi satisfacea integral binemeritatul stagiu de puscarias la care a fost condamnat.

Iata cum a povestit Decebal Traian Remes momentul culminant al eliberarii sale inainte de termen din temnita: „M-am trezit grabit, rugat la modul frumos, sa ies in maximum cinci minute in afara portilor (…) Era o graba sa ma scoata. Eu i-am spus sotiei sa nu vina inainte de ora 4, ca e ciopor de presa. Am luat-o usor cu caruciorul pe unde m-a indrumat un politist (…) M-am urcat in masina la nevasta, iar televiziunile au gasit cu cale sa spuna ca sunt abandonat de familie, salbaticit, dezorientat. M-au aruncat ca pe o masea stricata de acolo”.

E tare omul. Mai nu ne-a spus ca regreta faptul ca nu isi poate executa intreaga pedeapsa, din cauza legilor astea mizerabile. Si ca scenariul de care pomeneam sa fie respectat, Remes a negat toate acuzatiile pentru care a fost condamnat, repetand insistent ca presedintele Traian Basescu a fost cel care a ordonat condamnarea lui. Automat, fiecare telespectator a facut legatura cu un alt condamnat ilustru, fostul premier Adrian Nastase.

Si el a fost curat cu lacrima, doar nesimtitii de procurorii i-au instrumentat dosarele mincinoase, pe baza carora judecatorii corupti, la comanda lui Basescu, l-au condamnat de doua ori. La fel ca si Nastase, cu toate conditiile inumane din temnita, Remes a reusit sa scrie o carte pe care spera sa o distribuie cu ajutorul cotidianului Jurnalul National. Uite-asa, ne-am pricopsit cu un alt scriitor nascut si facut dupa gratiile puscariei.

Izbituri si Izbutiri se va numi cartea profetului Remes. Sincer, titulul suna foarte bine. Pacat ca autorul nu recunoaste deschis faptul ca a avut timp si conditii deosebite in temnita, si sa multumeasca celor care l-au trimis acolo, altfel, probabil ca, vorba lui Arghezi, niciodata nu si-ar fi vazut „numele adunat pe-o carte”.
Sursa: Grigore Ciascai