In acest moment Maramuresul are 17 microhidrocentrale active si autorizate, dar sunt emise 28 de avize de catre Sistemul de Gospodarire a Apelor. De ce se inghesuie investitorii sa construiasca microhidrocentrale pe niste paraie care n-ar putea sa mentina in functiune nici macar o moara? Pentru ca isi amortizeaza investitia in maximum cinci ani cu banii pe care statul ni-i ia din buzunarele noastre si le da investitorilor.
Din producerea de energie verde aducatoare de moarte se castiga din doua surse. O data statul acesta destept le da certificate verzi (doua certificate pentru fiecare MWh produs) pe care ei le vand pe piata. Un certificat verde se vinde cu circa 50 de euro. Apoi, energia electrica produsa este vanduta (preluata obligatoriu) sistemului national, pentru un MW primindu-se in jur de 45 de euro.
Putem face niste calcule simple si ajungem la concluzia ca si in conditii de seceta prelungita investitia se amortizeaza repede si apoi produce profit. Calcule profunde au facut cei care si-au bagat banii in aceste lucrari, altfel fiti siguri ca nu i-ar fi interesat domeniul. Calcule bune sa ne goleasca buzunarele au facut si guvernantii care, profitand de conditiile impuse de EU pentru energia regenerabila, au conceput un sistem de pe urma caruia castiga gusterii din preajma politicienilor.
Intr-un timp deosebit de scurt tara s-a umplut de microhidrocentrale si turbine eoliene. Acum, Guvernul s-a facut ca vrea sa modifice criteriile de plata a energiei verzi, ba chiar a amanat si reesalonat unele plati, dar documentele par a fi beton, asa ca, deocamdata, nu are nicio sansa sa se impuna. Clanurile transpartinice fac legea, altfel nu se explica de ce nu modifica reglementarile actuale, astfel ca macar pe viitor domeniul sa nu mai fie atractiv pentru investitori.
Sapanta, Suior, Valea Neagra, Chiuzbaia, Viseut, Baicu, Firiza, Suciu sunt cateva cursuri de apa care au fost deturnate de la firescul lor natural. Se pregatesc Mara si Cosau. Un razboi devastator a fost pornit pentru exterminarea naturaletei apelor de munte. Monstri de beton si conducte metalice subterane sau la suprafata preiau apa lasand sectoare mari de rauri aproape secate, distrugand vieti de vietati stiute si nestiute.
E ca si cum ai sectiona o vena din corpul unei fiinte vii. Ecosistemul natural este distrus, poate pe vecie, buldozerele si excavatoarele sapa groapa comuna pentru vietatile care s-au aciuat in apele acelea din vremuri imemoriale. Apele moarte curg prin canale de beton si conducte metalice in vreme ce albiile raurilor au secat ucigand orice urma de viata.
Pana si dobitocii care ne-au impus sa producem 20% energie regenerabila pana in 2020 si-au dat seama ca atunci apele noastre vor fi moarte ca ale lor, asa ca au redus „cota” la 15%. In curand vom putea spune privind albia secata a unui rau, aidoma poetului nostru nepereche – „azi o vedem dar nu e”. Se dinamiteaza stancile incomode pentru betoane si conducte, se niveleaza pragurile naturale care formau cascadele spectaculoase.
Duceti-va la Sapanta sa va convingeti cum incepe sa moara incet, dar sigur cascada Custuri dupa ce excavatoarele si buldozerele si-au facut treaba.
Cei din birourile de unde se dau avize si autorizatii nu vad si nu aud drama faunei si florei care moare cu fiecare metru cub de beton turnat in inima naturii. Sunt surzi si orbi la setea animalelor domestice si salbatice, care vor trebui sa strabata kilometri buni ca sa gaseasca un luciu de apa in arsita verii. Integritatea vailor milenare este pusa sub stare de asediu, orice om normal care vede un santier de acest tip nu poate sa ramana indiferent, chiar daca are o stana de piatra in loc de inima.
Un prieten vechi, taran din Sat Sugatag, mi-a spus zilele trecute ca un sef de la SGA Maramures a venit acasa la el si i-a spus sa vorbeasca cu oamenii ca sa nu accepte sub nicio forma construirea de microhidrocentrale pe Mara. Am tras concluzia ca cei de la SGA si APM sunt obligati sa emita avizele necesare, iar vinovatii trebuie cautati prin birourile din ministere. Cum de acolo nu putem avea nicio nadejde ca dezastrul va fi oprit, singurii care pot face ceva sunt oamenii din zonele respective. Doar ei pot impiedica aceste agresiuni umane impotriva naturii si a bunului simt.
Pentru ca indiferent ce acte ar poseda, nimeni nu are dreptul sa confiste unei comunitati un rau si sa faca din el ce doreste, culmea, cu scopul nobil de a produce energie verde.
Sursa: Grigore Ciascai