O declaratie a unui roman ce lucreaza in strainatate, luata la intamplare, dintre miile de postari de acest fel de pe Internet: „Nu am stat ore in sir in frig si ploaie pentru ca l-am preferat pe Johannis. Am stat pentru ca am vrut sa nu iasa Ponta. Pentru tot dispretul, mitocania lui, toate minciunile si bataia de joc la care am fost supusi in ultimele saptamani, eu si ceilalti romani din lume. Nu Johannis m-a convins sa il votez. Ponta m-a indemnat sa il votez pe Johannis. Ceea ce am si facut. Am pierdut aproape 24 ore din viata ca sa votez de doua ori. Dar nu imi pare rau. Sunt mandru ca am votat. Ca am votat impotriva lui Ponta!”
Aproape tot ce s-a intamplat duminica este rezumat in aceste cateva cuvinte simple, dar pline de adevar. Romanii din strainatate si cei de acasa n-au votat pentru Johannis, ci impotriva celui pe care l-au identificat ca principal vinovat de ceea ce s-a intamplat in ultimele doua saptamani. Nu credeam ca valul de ura pe care majoritatea romanilor l-au ridicat impotriva regimului Basescu – Boc, va reveni la fel de nimicitor contra lui Ponta si PSD. Recunosc sincer ca m-am inselat.
Perspectiva sumbra de a reconstrui partidul-stat de pe vremea lui Ion Iliescu a fost o chestiune de neacceptat. Am scris de nenumarate ori ca Occidentul nu va accepta niciodata ca un singur partid, cu toate remorcile din componenta, sa detina intreaga putere intr-un stat deosebit de important datorita pozitiei geografice pe care o detine, in contextul situatiei ingrijoratoare din aceasta parte a Europei. Sa ai premierul, guvernul, majoritatea parlamentara dar si presedintele, e prea mult. E un pericol real pentru democratia oricarei tari.
Mai extrag un comentariu: „Daca l-asi fi preferat pe Werner in locul lui Ponta, va asigur ca nu as fi condus azi din Bruxelles in Luxembourg (400 km, dus-intors) pentru a fi sigur ca votez, in Belgia fiind cozi de sase ore. I-as fi dat doar LIKE lui Johannis pe pagina de Facebook. Am preferat sa investesc timp si bani pentru un motiv extrem de simplu: respectul reciproc stat versus votant. E inadmisibil sa limitezi un drept fundamental, cel de a vota, doar pentru ca esti constient ca 90% din diaspora nu te prefera. Exact despre asta a fost vorba! Si exact atitudinea lui Ponta plina de autosuficienta si fatarnicie l-a costat in final. Ar trebui sa fie clar ca diaspora e de apreciat pentru ca are termen de comparatie, pentru ca de ani de zile vede, simte si traieste zi de zi intr-o societate democratica si functionala, care nu e o utopie. Si care inca mai crede in realizarea acestui vis in tara natala. Nu il prefer pe Johannis, insa consider ca e incomparabil adversarului sau de azi. Acum, in final, pot spune: DA, efortul a meritat”.
Organizarea proasta a alegerilor din strainatate in primul tur a condus automat la ideea (corecta) ca romanii de acolo sunt impiedicati sa voteze prin tot felul de chichite administrative. Revolutia votului din marile orase occidentale s-a transmis cu repeziciune in tara, a scos in strada zeci de mii de romani si, lucru cel mai important, a determinat aproape doua milioane de cetateni sa iasa la vot in turul doi, care in 2 noiembrie au preferat sa stea acasa. Duminica au votat 378.814 romani la sectiile din strainatate, fata de 160.000 in primul tur. Si daca ar fi votat 400.000 in primul tur, ce s-ar fi intamplat? Nimic, in afara de faptul ca Ponta ar fi avut un avans de noua procente in loc de zece. Buna organizare a votului nu ar mai fi fost un motiv de adanca nemultumire. Debandada organizata insa, i-a mobilizat pe parintii, fratii, bunicii si prietenii celor plecati, care au mers la urne sa voteze in locul celor care au fost impiedicati sa-si exercite un drept fundamental.
Umilinta la care au fost supusi romanii pe la cozile din fata ambasadelor, consulatelor si sectiilor de votare s-a transformat intr-o furie imposibil de stavilit. A rabufnit acum, desi emigrantii au cunoscut sentimentul acesta de aproape 20 de ani. Pentru ca s-au temut mereu de alegatorii din strainatate, toate guvernele de pana acum n-au facut nimic concret ca sa rezolve problema prin includerea normala a celor plecati in corpul electoral. Organizandu-le cateva sectii de votare la distante astronomice una de alta, guvernantii au considerat ca sunt in siguranta daca ii lasa de izbeliste, despartiti, dispersati si incapabili de o riposta semnificativa.
Am auzit zilele acestea riposta unui politician dobitoc, care spunea ca e imoral ca romanii din strainatate sa solicite mai multe sectii de votare, atata vreme cat ele implica o sumedenie de cheltuieli suportate din buzunarele celor de acasa, in vreme ce ei nu contribuie cu nimic la bugetul tarii! Neoficial, sunt peste trei milioane de romani raspanditi in toata lumea. Aproape toti au plecat pentru ca Romania nu le-a oferit niciun viitor, nicio perspectiva. E o tampenie sa dai vina pe un anumit regim, deoarece toate au contribuit din plin la punerea pe butuci a economiei romanesti. Anual cei plecati trimit acasa miliarde de euro fiind, practic, cei mai mari investitori din economia romaneasca. Fara contributia lor la buget, imi este greu sa-mi imaginez cam cum ar arata tara. Numai pentru asta ar fi meritat sute de sectii noi de votare.
Nu cred in oameni providentiali. Deocamdata Johannis ramane doar o speranta. Daca va reusi sa nu se lase influentat de cei de care s-a inconjurat si va lupta numai pentru modernizarea si reformarea din temelii a statului romanesc, poate ca va reusi. Sa speram si sa credem ca asa va fi.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
