Eram în drum spre Paris, încântată și plină de emoție că mai erau doar câteva ore până să mă reîntâlnesc cu părinții mei. Luasem avionul cu gândul de a-mi petrece Sărbătorile Pascale alături de familia mea, din nefericire de 5 ani nu mai ciocnisem oul împreună cu ei. Dar nu e vorba despre mine aici, ci despre o întâmplare care mi-a marcat dimineața.
Zborul a fost plăcut, până la un moment dat, când la bordul avionului avuse loc un accident, mai exact, unei fetițe ii se făcuse rău. Eram prea în spate pentru a vedea ce se întâmplă, însă auzisem la un moment dat: „Dacă la bordul aeronavei se află un medic, îl rugăm să intervină!”, moment în care mi-am dat seama că treaba e serioasă. Din fericire, pe locul din fața mea era o doamnă, un cadru medical, această în secunda 2 a intervenit.
Ulterior, aflasem că fetița intrase într-o stare de inconștientă, fapt care a necesitat un tub de oxigen pentru a nu o pierde. La scurt timp am aterizat, iar un echipaj medical preluase fetița. Am reușit să o zăresc pe micuță, însă mi-a rămas în minte doar părul ei creț, de asemenea, i-am văzut și părinții.
De aici am rămas doar cu o întrebare: Oare ce s-a întâmplat cu fetița? La scurt timp a venit și răspunsul, trist de altfel. În această dimineață, navigând pe o rețea de socializare am zărit un mesaj care m-a șocat.
„Și la bine si la rau! Tati, sper sa vina si ziua in care o sa le uiti pe cele de azi!! Dar eu iti scriu ca sa iti aduc aminte cat de puternica esti!!
Dupa cum ne spun medicii de aici, de la Gustave Roussy, se pare ca porti cu tine o tumoare de 2kg inca de foarte mica si tu nu ne-ai aratat niciun semn de slabiciune. Ai fost puternica tati si desi ai 12kg, ai carat cu tine o tumoare de 2kg, practic aproape 20% din tine!!! Ti-a acaparat toata cutia toracica impingand in plamani, inima si trahee. De asta ai si inceput sa te sufoci, ca ti-a impins in trahee incat aproape ca ti-a inchis-o. A vrut sa te sufoce de vie!
Timp de o luna am fost la diversi medici si nu am gasit nimic, doar o suspiciune de astm. Dupa ce am facut tratament pentru astm, timp in care te sufocai din ce in ce mai mult, am ajuns intr-un final sa ne internam. In spital ti-au facut un ct cu substanta de contrast si aceasta a fost pentru prima oara cand am aflat ca ai o tumoare. Ca sa nu se intample o drama trebuia facut ceva urgent. Nu puteam sa asteptam cele aproximativ 14 zile in care iti vine rezultatul la biopsie si dupa care poti incepe un tratament. Asa ca am hotarat cu mama ta sa te luam pe semnatura si sa luam avionul spre Paris – Gustave Roussy.
In avion, din cauza presiunii, a oboselii si a tumorii care apasa pe trahee ai intrat in stare de inconstienta. Multumesc echipajului din avion, care ne-a adus o butelie cu oxigen si care a chemat o salvare pentru noi pe aeroport. Avionul a aterizat cu aproximativ 10 minute mai devreme, de unde trag concluzia ca am cam aterizat cu frana de mana doar doar sa nu te pierdem!!! Am ajuns la spital unde te-au internat de urgenta, asta dupa ce ne-au subliniat ca o zi de internare costa 2700eur. Nu stiam daca avem banii dar oricum nu conta.
In prima zi de spitalizare, pentru ca erai in stare critica te-au mutat la reanimare unde ti-au recoltat pentru biopsie direct din plamani aproape pe viu! Tot aproape pe viu ti-au recoltat si din maduva si osul iliac! Nu intelegeam de ce sa chinui asa un copil de 3 ani!!! Ulterior am aflat, ca din cauza marimii tumorii, nu puteau sa te anestezieze total pentru ca exista riscul ca tumoarea sa se prabuseasca peste plamani si inima. N-am avut curajul sa ma gandesc la urmari! Si pentru ca esti puternica, Dumnezeu a ingaduit sa fii incercata! Ti-au montat tot aproape pe viu si un cateter, pentru ca nu mai aveai vene in care sa te intepe, erau toate sparte! Dar dupa toate astea, ti-au putut administra tratamentul de care aveai nevoie si a fost pentru prima oara dupa o luna in care ai putut sa dormi! Acum stim ca e cancer si mai stim ca am inceput deja tratamentul, unul agresiv dupa cum spun doctorii (cui pe cui se scoate). Ne-au avertizat ca e atat de agresiv incat Joi nu o sa mai ai par, asa ca am luat atitudine, ca doar suntem curajosi si ne-am tuns singuri!! O sa imi lipseasca carliontii tai, dar nu-i asa ca o sa ii ai din nou?!…pentru ca esti curajoasa!!! Editez aceasta postare din suflet: pentru ca am primit de la voi multe mesaje de incurajare dar si intrebari despre cum puteti dona, las in continuarea acestui mesaj conturile unde puteti dona. Va multumesc anticipat! Conturile in care se pot face donatii sunt:
Titular: PAUL ONCESCU
RO28BTRL04501203S89584XX -Ron
RO03BTRL04504203S89584XX -Euro
SWIFT: BTRLRO22
Revolut: RO56BREL0005507017740100
@paul8wecy
+40 724 059 144 ”
Și acum stau și mă întreb: „Câți pasageri din acel avion au zburat spre vindecare și câți au zburat spre durere?”
Eu mi-am vindecat sufletul, am încredere că Otilia își va vindeca rănile și va zbura spre o viață lungă și frumoasă.
E povestea Otiliei, un suflet nevinovat care are nevoie de noi!
B.R.
– Servicii de creare site web
