Mă uit cu destulă scârbă, recunosc, la halul în care se raportează niște indivizi care conduc partide politice parlamentare în România la situația catastrofală, fără precedent, prin care trece țara.
Fiecare dintre ei e plin e orgolii, lipsa de flexibilitate, dă dovadă de incapacitate de negociere și dialog de substanță, e gata să rupă, să se dezică, să acuze, să-și pună interesul politic în afara celui de țară.
Azi, politica ne dovedește nu doar că e ușuratică, bine plătită și două zile pe săptămână la muncă. Ea devine, cum e cazul azi în România, antinațională.
Să te cerți pentru funcții, privilegii, influențe de partid sau personale, să ieși cu tupeu și să spui la nesfârșit în public: celălalt e de vină. Asta înseamnă să fii politician român.
Platoul de 500 de morți pe zi este tabloul înfiorător pe care liderii partidelor de azi își așează osânza lor politică, urât mirositoare.
Vă dați seama în ce Ev Mediu politic e România azi, dacă nu găsește o soluție de guvernare când e pe primul loc la mortalitate COVID în Europa? Aveți dimensiunea lipsei totale de simțire a celor care puteau să facă ceva și se duc în fiecare seară liniștiți la culcare?
Patru partide mari și late, care s-au combinat fiecare cu fiecare în toate pozițiile ultimilor 30 de ani, nu sunt în stare să bată palma, să dea minima senzație de stabilitate cetățenilor.
S-au înțeles ei arabii cu israelienii să formeze un guvern. Pentru prima oară în istoria Israelului, partidul arab Ra’am condus de Mansour Abbas face parte dintr-o coaliție de guvernare.
Vă dați seama? Arabii cu israelienii se înțeleg, dar nu românii între ei?
Doamne ferește! (Radu Tudor, jurnalist)