Constat zilnic că prostia oamenilor nu are limite. Sunt mulți și parcă sunt mai porniți ca niciodată să dovedească faptul că între urechi au un spațiu gol. Atacă hienele cum simt puțin sânge proaspăt în breaslă. Sunt disperați și fixați, dar curajul lor lipsește. Vorbesc mult, dar neasumat. Parcă n-au curaj, au doar îndrăzneala să amenințe și să împroaște cu mizerie. Parcă-și dau ultima suflare și încă nu știu care e motivul lor!
Nu știu cu ce i-am supărat sau nu știu de ce aveau pretenția să-i bucur și să procedez ca ei. Adică să fiu o secretară care diseminează informațiile politicienilor și la final de lună așteaptă leafa! Nu sunt ca ei! Am verticalitate și știu că am multe de demonstrat și în acest domeniu și o s-o fac!
Ca români suntem puternici și ne este impregnată această putere încă din școală, atunci când învățăm despre Avram Iancu, Mihai Viteazul, Ștefan Cel Mare sau Țepeș. Numai că nu ar trebui să transformăm această putere într-o formă distructivă și hate fictiv. Suntem sânge din sângele lor, ba am împrumutat și alte din caracteristicile de la cei amintiți mai sus, dar am uitat că ei se luau la trântă cu turcii și tătarii, nu cu frații lor.
Sunt doar idei, idei care îmi ridică semne de întrebare referitoare la motivul pentru care procedează unii așa…Posibil ca ei să fi fost învățați într-un anumit mod și să creadă că doar acela există, că toată lumea-l aplică și că doar ei ar trebui să fie zmei. Surpriză! Nu e așa! V-ați stafidit, nici de capre nu mai sunteți bune!
Andrei Buda