14 februarie este Ziua Îndrăgostiților sau Valentine’s Day. Această sărbătoare care celebrează iubirea poartă de fapt numele salvatorului îndrăgostiților, Sfântul Valentin.
Sărbătoarea îndrăgostiţilor a fost inventată de romani
În secolul IV înainte de Hristos, la jumătatea lunii februarie, tinerii romani ţineau un ritual în onoarea zeului Lupercus. Ceremonia lupercaliilor se desfăşura în jurul peşterii unde, conform legendei, lupoaica îi alăptase pe Romulus şi Remus, fondatorii Romei. Bărbaţii luau parte la un fel de loterie şi trebuiau să extragă dintr-o cutie specială bileţele cu numele fetelor. Până la sfârşitul anului, noul cuplu format în acest fel trebuia să rămână împreună. În încercarea de a pune capăt acestui festival păgân, Papa Gelasius a ordonat să fie făcute câteva schimbări ale regulilor. În loc de bileţele cu numele tinerelor, cutia urma să conţină nume de sfinţi. Atât bărbaţii, cât şi femeile aveau voie să extragă bilete din cutie, dar scopul noului joc nu mai era să creeze noi perechi, fapt ce i-a deranjat pe tinerii dornici de a-şi găsi parteneri.
Credinţa l-a făcut nemuritor pe Valentin din Terni
În loc să-l mai cinstească pe zeul Lupercus, Biserica a ales ca acesta să fie înlocuit cu Sfântul Valentin, decapitat în anul 270, la data de 14 februarie, în timpul domniei împăratului Claudius al II-lea. Claudius ajunsese la concluzia că bărbaţii căsătoriţi nu dădeau randament şi nu se puteau concentra la luptă, motiv pentru care a interzis căsătoriile în imperiul său. Dar tânărul preot Valentin (născut în anul 175, în Terni de astazi, în regiunea Umbria din Italia) căsătorea în secret perechile de tineri care veneau la el. Claudius a încercat să-l convertească pe Valentin la păgânism. Dar Valentin, ajuns la bătrâneţe Episcop la Roma, a inversat strategia şi a încercat la rândul său să-l convertească pe Claudius la creştinism la vârsta de aproape o sută de ani. Încercarea sa s-a dovedit a fi un eşec, iar Valentin a fost întemniţat şi în cele din urmă decapitat pentru credinţa sa.
Legenda l-a vrut tânăr şi îndrăgostit
Exisă mai multe legende legate de Sf. Valentin, apărătorul îndrăgostiţilor. În timpul cât a stat în închisoare, el trimitea mesaje de îmbărbătare prietenilor spunându-le „Amintiţi-vă de Valentin“ sau „Vă iubesc“ .
Cea mai romantică legendă vorbeşte un un Valentin tânăr, întemniţat pentru credinţa sa. El s-ar fi îndrăgostit de fiica oarbă a temnicerului său. Dragostea pentru fată şi marea lui credinţă în Dumnezeu au reuşit, în mod miraculos, să o vindece pe copila temnicerului roman. Ea a început să vadă, chiar înainte de moartea lui Valentin. În drum spre eşafod, el i-a scris iubitei un mesaj de bun rămas semnat „de la Valentin“. Din acel moment, aceste cuvinte au fost folosite de toţi îndrăgostiţii din întreaga lume, atunci când trimit ,,o valentină“ de 14 februarie.
Scrisorele de amor în numele lui Valentin
Cu toate că „loteria“ cu femei a fost interzisă de Biserică, sărbătoarea de Sfântul Valentin a fost în continuare folosită de romani pentru a câştiga afecţiunea iubitelor şi a devenit o tradiţie ca bărbaţii să le ofere femeilor pe care le admiră mesaje de dragoste, care conţin numele lui Valentin. Prima felicitare de Sfântul Valentin a fost trimisă în anul 1415 de ducele Charles d’Orleans soţiei sale, în vremea când era închis în Turnul Londrei.
Obicei de sute de ani
În Evul Mediu, tinerii de sexe diferite trăgeau la sorţi numele celor sortiţi să le fie perechi pe durata sărbătorii. Ei trebuiau să-şi prindă la mânecă hârtiuţa cu numele alesului sau alesei şi să o menţină timp de o săptămână. Bunătatea de care dăduse dovadă Sfântul Valentin toată viaţa sa trebuia să le servească de exemplu persoanelor care jucau acest joc cu tentă erotică. Mai apoi, obiceiul s-a modificat şi fiecare băiat era numit „valentinul“ fetei care îl alegea pentru a o însoţi, iar acesta îi făcea fetei un cadou. Tot de Sf. Valentin se obişnuia ca fetele să încerce să ghicească cum va fi viitorul soţ. Pentru aceasta, priveau cerul în ziua de 14 februarie şi, dacă vedeau un albatros, soţul putea fi un marinar, dacă era o vrabie, soţul avea să fie o persoană veselă, dar săracă. Un sticlete care zbura pe cer semnifica un bogătaş.
Cupidon, un Valentin cu săgeţi
Cupidon, un alt simbol al sărbătorii îndrăgostiţilor, a fost mereu asociat cu Sfântul Valentin ca fiu al lui Venus, zeiţa romană a dragostei şi frumuseţii. Cupidon a jucat mereu un rol important în poveştile de dragoste. El este cunoscut ca un copil poznaş cu aripi ale cărui săgeţi străpung inimile victimelor sale, care se îndrăgostesc fără remediu. În Grecia antică, Cupidon era cunoscut sub numele de Eros, fiul Afroditei. Potrivit legendei, Venus, mama lui Cupidon, era geloasă pe frumuseţea unei muritoare pe nume Psyche. Ea i-a cerut fiului său să o pedepsească pe Psyche şi să o facă să se îndrăgostească de cel mai urât bărbat din lume. Vrând să o săgeteze, Cupidon se îndrăgosteşte de ea şi o ascunde într-un palat pentru a fi numai a lui. La un moment dat Psyche încearcă să afle identitatea iubitului misterios şi acesta o părăseşte supărat. După un periplu dureros şi multe încercări impuse de zei, Psyche se regăseşte cu iubitul ei Cupidon şi este făcută nemuritoare de către Jupiter.