Introducere
Dragă Isuse,
Tu ştii că şi noi copiii avem cruci, care nu sunt nici mai uşoare, nici mai grele decât ale celor mari, dar sunt adevărate cruci, pe care le simţim grele chiar şi noaptea. Şi numai tu ştii aceasta şi le iei în serios. Numai tu.
Numai tu ştii cât de greu este pentru mine să învăţ să nu-mi fie frică de întuneric şi de singurătate.
Numai tu ştii cât de greu este să nu reuşesc să mă stăpânesc şi să mă trezesc în fiecare dimineaţă complet transpirat.
Numai tu ştii cât de greu este să nu reuşesc să vorbesc bine ca alţii, să gândesc sprinten şi să fac socotelile corecte.
Numai tu ştii cât de greu este să-i văd pe părinţii mei certându-se, trântind uşa puternic şi nevorbind între ei multe zile.
Numai tu ştii cât de greu este să fiu luat în râs de alţii şi să-mi dau seama că sunt exclus de la sărbători.
Numai tu ştii ce înseamnă a fi sărac şi a trebui să renunţ la ceea ce au prietenii mei.
Numai tu ştii cât de greu este să mă eliberez de un secret care-mi face mult rău şi să nu ştiu cui să-l spun de frică să nu fiu trădat, acuzat sau necrezut.
Dragă bune Isuse, tu ai fost copil ca şi mine, şi tu te-ai jucat şi poate că ai căzut şi te-ai lovit; şi tu ai mers la şcoală şi poate că vreo temă n-a mers chiar aşa de bine; şi tu ai avut o mamă şi un tată şi ştii că uneori nu am multă voinţă de a asculta când îmi spun să-mi fac temele, să duc gunoiul, să-mi fac patul şi să fac ordine în cameră; şi tu ai mers la catehism şi la rugăciune şi ştii că nu întotdeauna merg acolo cu atâta bucurie.
Dragă bune Isuse, tu ştii mai ales că în lume sunt copii care nu au de mâncare, nu au instruire, sunt exploataţi şi constrânşi să facă război.
Ajută-ne în fiecare zi să purtăm crucile noastre aşa cum tu ai purtat-o pe a ta. Ajută-ne să devenim tot mai buni: să fim aşa cum ne vrei tu. Şi îţi mulţumesc pentru că ştiu că eşti mereu aproape de mine şi că nu mă părăseşti niciodată, mai ales când îmi este frică, şi pentru că l-ai trimis pe îngerul meu păzitor care în fiecare zi mă ocroteşte şi mă luminează. Amin.
Staţiunea I
Isus este condamnat la moarte
Pilat, dorind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, dar ei strigau: „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!” […] Atunci Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă şi crimă, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor (Lc 23,20-21.24-25).
Când eram în clasa întâi, Marco, un copil din clasa mea, a fost acuzat că a furat gustarea colegului său de bancă. Ştiam că nu este adevărat, dar am rămas în tăcere, nu era o problemă a mea, şi apoi toţi îl indicau pe el ca vinovat. De ce ar fi trebuit să intervin?
De fiecare dată când mă gândesc la asta încă simt ruşine, simt durere pentru acea acţiune a mea. Aş fi putut să-l ajut pe acest prieten al meu, să spun adevărul şi să ajut ca să se facă dreptate, în schimb m-am comportat ca Pilat şi am preferat să mă prefac că nu-i nimic. Am ales calea mai uşoară şi mi-am spălat mâinile. Astăzi mă căiesc mult pentru asta: aş fi vrut să am un pic de curaj, să urmez inima mea şi să-l ajut pe prietenul meu aflat în dificultate.
Uneori auzim numai glasul celui care face şi vrea răul, în timp ce dreptatea este un urcuş, cu piedici şi dificultăţi, dar îl avem pe Isus alături de noi, gata să ne susţină şi să ne ajute.
Rugăciunea copiilor
Isuse, dă-mi o inimă simplă şi sinceră, astfel voi avea curajul şi forţa chiar şi în dificultăţile de a umbla în dreptatea ta: „Chiar dacă ar fi să umblu printr-o vale întunecat, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine” (Ps 23,4).
Să ne rugăm.
Doamne, Tată bun,
revarsă în noi pe Spiritul tău Sfânt
şi dăruieşte-ne tăria ta,
pentru că numai aşa vom avea curajul
de a mărturisi adevărul tău,
care este cale de dreptate şi reconciliere.
Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Staţiunea a II-a
Isus ia crucea pe umeri
Iar oamenii care-l păzeau îl batjocorau şi-l loveau şi acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând: „Profeţeşte-ne! Cine este cel care te-a lovit?” Şi ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui (Lc 22,63-65).
În clasă citeam pe rând cartea Pescăruşul şi pisica. Atunci când a fost rândul Martinei, ea a început să confunde literele una cu alta şi astfel frazele au pierdut din semnificaţie. Cuvânt după cuvânt am început să râd şi împreună cu mine toţi ceilalţi. Încă mi-o amintesc pe Martina cu faţa complet înroşită, glasul tăiat şi ochii plini de lacrimi.
Poate că nu era intenţia noastră să râdem de ea, şi totuşi câtă durere i-am provocat cu acele râsete ale noastre!
Persecuţia nu este o amintire îndepărtată de acum două mii de ani: uneori anumite acţiuni ale noastre pot să judece, să rănească şi să calce în picioare un frate sau o soră.
Uneori a-l face pe cineva să sufere poate ne-a provocat un pic de plăcere, pentru că în spatele acelor suferinţe am mascat însăşi neplăcerile noastre.
Isus ne-a învăţat să iubim şi în iubirea sa se află răspunsul la toate suferinţele. Trebuie să fim dispuşi la orice pentru a nu face rău altora, dimpotrivă, pentru a le face bine.
Rugăciunea copiilor
Isuse, nimic nu ne va despărţi de iubirea ta. Fă-ne capabili să-i iubim pe fraţii noştri şi pe surorile noastre mai puţin norocoşi.
Să ne rugăm.
Doamne, Tată bun, care l-ai trimis la noi pe Isus,
ascultător până la moarte,
dăruieşte-ne forţa iubirii tale
pentru a lua în mod curajos crucea noastră.
Dăruieşte-ne speranţa ta şi vom şti să te recunoaştem
şi în momentele mai întunecate ale vieţii noastre.
Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Staţiunea a III-a
Isus cade pentru prima oară
Iar el a purtat suferinţele noastre
şi durerile noastre le-a luat asupra lui.
Noi l-am considerat lovit,
bătut de Dumnezeu şi umilit.
Dar el era străpuns pentru nelegiuirile noastre,
lovit pentru păcatele noastre (Is 53,4-5).
În clasa a cincea eram cel mai bun la matematică, terminam extemporalele în puţine minute şi cunoşteam numai un rezultat: „foarte bine”.
Când, pentru prima dată, am citit „nesatisfăcător”, am crezut că sunt o nulitate, am simţit povara unui eşec neaşteptat, eram singur şi nimeni nu m-a încurajat.
Însă acel moment m-a făcut să cresc: acasă părinţii mei m-au încurajat şi m-au făcut să simt iubirea lor; m-am ridicat şi am continuat să mă angajez în studiu.
Astăzi ştiu că în fiecare zi şovăim şi putem cădea, însă Isus este mereu acolo pentru a ne întinde mâna, pentru a lua asupra sa greutatea crucilor noastre şi pentru a reaprinde în noi speranţa.
Rugăciunea copiilor
Isuse, ai căzut sub marea cruce pe care o purtai. Şi eu cad adesea şi mă lovesc. Păzeşte-mă pe drumul meu şi dăruieşte-mi forţa de a purta poverile mele împreună cu tine.
Să ne rugăm.
Doamne, ai luat asupra ta suferinţele noastre
şi le-ai împărtăşit până la lemnul care striveşte şi umileşte.
Nu ne părăsi sub povara crucilor noastre,
care uneori ni se par prea grele.
Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Staţiunea a IV-a
Isus o întâlneşte pe Maria, mama sa
Lipsind la un moment dat vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”. Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu”. Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune!” (In 2,3-5).
Când mă gândesc la mama mea, văd faţa sa gentilă, simt căldura îmbrăţişărilor sale şi îmi dau seama de toată iubirea sa faţă de mine.
Ea mă însoţeşte peste tot, la antrenamentele de fotbal, la cursul de engleză şi la catehism duminică dimineaţa.
Seara, chiar dacă este obosită, mă ajută în timp ce îmi fac temele; şi când am coşmaruri noaptea, se pune lângă mine, mă linişteşte şi aşteaptă să adorm din nou.
Dacă am o problemă, o îndoială, sau pur şi simplu gânduri urâte, ea este mereu disponibilă să mă asculte cu zâmbetul său.
Şi în momentele mai urâte, nu am nevoie să spun cuvinte, este suficientă o privire, ea înţelege imediat şi mă ajută să depăşesc orice suferinţă.
Rugăciunea copiilor
Isuse, fă-ne capabili să ne lăsăm îmbrăţişaţi de Maria, mama noastră din cer.
Să ne rugăm.
Doamne, Tată bun,
dă-ne să întâlnim privirea iubitoare a Mariei,
aşa încât fiecare dintre noi,
liber de propria singurătate interioară,
să se poată odihni în îmbrăţişarea maternă a aceleia
care în Isus a îmbrăţişat şi a iubit fiecare om.
El care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.
Staţiunea a V-a
Simon din Cirene îl ajută pe Isus să poarte crucea
Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus (Lc 23,26).
În timpul verii mă jucam cu prietenii din cartier în parcul din faţa casei. De câteva luni aveam vecini noi cu un copil care avea chiar vârsta mea. Însă el nu se juca împreună cu noi, nici nu înţelegea bine limba noastră. Într-o zi am observat că ne privea de departe, voia să se joace cu noi, însă nu avea curajul să ceară asta. M-am apropiat, ne-am prezentat şi l-am invitat să joace un meci de fotbal împreună cu noi. Din acea zi Walid este unul din cei mai buni prieteni de-ai mei, precum şi portarul echipei noastre.
Privind de departe o persoană, mai întâi observăm profilul, apoi înţelegem dacă este bărbat sau femeie şi lent iau formă detaliile feţei sale, însă numai atunci când îl recunoaştem ca frate deschidem inima noastră lui Isus.
Rugăciunea copiilor
Isuse, fă-mă să-i primesc cu iubire pe toţi fraţii singuri şi marginalizaţi pe care îi voi întâlni pe drumul meu.
Să ne rugăm.
Doamne, fă-ne capabili să te recunoaştem în cei din urmă
pe care îi întâlnim de-a lungul drumului nostru;
dă-ne curajul şi fericirea
de a da de mâncare celui căruia îi este foame,
de băut celui căruia îi este sete, de a-l primi pe cel care este străin,
a-l îmbrăca pe cel care este gol şi a-l îngriji pe cel care este bolnav,
pentru a te întâlni şi a te primi în fiecare frate şi în fiecare soră.
Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Staţiunea a VI-a
Veronica şterge faţa lui Isus
Atunci îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat, străin sau gol, bolnav sau în închisoare?». Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut» (cf. Mt 25,37-40).
În ziua aceea trebuia să joc meciul cel mai important din campionat, era ocazia pentru a demonstra toate capacităţile mele. În vestiare eram agitat şi înspăimântat, însă, intrând pe teren, l-am văzut printre spectatori pe Marco, cel mai bun prieten al meu care, cu toate că nu-i plăcea fotbalul, a venit acolo pentru a mă susţine. Era prima dată când venea să mă vadă jucând, şi din păcate am pierdut.
În timp ce făceam duş, eram trist şi descurajat, însă, ieşind din vestiar, l-am găsit pe prietenul meu: m-a aşteptat cu o portocală în mână. Am petrecut un pic de timp împreună, şi astfel ora aceea şi portocala aceea au făcut totul mai suportabil, înfrângerea îndurată a devenit o amintire mai puţin amară.
O întâlnire, o privire, un gest pot să schimbe ziua noastră şi să umple inima noastră. Pe faţa suferindă a unui prieten, sau chiar şi a unui străin, este faţa lui Isus care trece chiar pe strada mea… Voi avea curajul să mă apropii?
Rugăciunea copiilor
Isuse, fă-mă să mă intersectez cu privirea ta în momentele de dificultate, aşa încât să pot găsi întărire în iubirea ta.
Să ne rugăm.
Doamne, fă ca lumina feţei tale,
plină de milostivire,
să aline rănile abandonării şi ale păcatului care ne chinuiesc.
Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Staţiunea a VII-a
Isus cade a doua oară
El, care nu a săvârşit păcat, şi nici nu s-a găsit înşelăciune în gura lui […]. El însuşi, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile lui aţi fost vindecaţi (1Pt 2,22.24).
În clasa a patra voiam cu orice preţ să fiu protagonistul serbării şcolare de sfârşit de an. M-am angajat la maximum pentru a obţine partea, am repetat replicile de mai multe ori în faţa oglinzii, însă învăţătoarea a decis să-i dea lui Giovanni partea. El era un copil care îşi vedea mereu de ale sale.
În acel moment m-am simţit umilit şi supărat pe mine însumi, pe învăţătoare şi pe Giovanni. Serbarea a fost un succes, din acel moment Giovanni s-a deschis mai mult faţă de toată clasa.
Dezamăgirea mea a folosit pentru a ajuta o altă persoană, alegerea învăţătoarei a dat o ocazie celui care avea nevoie cu adevărat.
Rugăciunea copiilor
Isuse, fă-mă instrument al iubirii tale, fă ca eu să ascult strigătul suferind al celui care trăieşte într-o situaţie de dificultate, pentru a-l putea mângâia.
Să ne rugăm.
Doamne, tu ai căzut la pământ ca un om oarecare.
Dăruieşte-ne forţa de a ne ridica
atunci când nu mai avem nici măcar dorinţa de a face asta.
Măreşte în noi certitudinea
că, în oboseală şi în descurajare,
putem mereu reîncepe să mergem cu tine alături de noi.
Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Staţiunea a VIII-a
Isus întâlneşte femeile din Ierusalim
Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei care-şi băteau pieptul şi-l plângeau. Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri” (Lc 23,27-28).
Eu şi fratele meu ne-am jucat toată după-amiaza cu jocuri video. Când a venit seară, mama ne-a întrebat dacă ne-am făcut temele. Amândoi am răspuns: „Desigur, mamă”. Eu am mers imediat în cameră şi am început să le fac, în timp ce fratele meu se uita la televizor de pe canapea.
Ziua următoare el n-a mers la şcoală, prefăcându-se că îl doare teribil burta.
Întorcându-mă acasă, am mers în camera sa şi am vorbit despre ce s-a întâmplat: am greşit când am minţit-o pe mama şi el când s-a prefăcut că îl doare burta.
I-am propus să facem imediat temele, astfel l-am ajutat să le recupereze pe cele din ziua anterioară. După ce am terminat, am petrecut restul după-amiezii jucându-ne.
A corecta un frate este un gest dificil, dar necesar, cere curaj, simplitate şi delicateţe.
Rugăciunea copiilor
Isuse, care ai umplut inima noastră cu dulceaţă şi sensibilitate, fă-ne capabili să-i păzim pe fraţii noştri mai mici.
Să ne rugăm.
Doamne, Tată bun,
fă-ne martori credibili ai milostivirii tale;
fă ca vorbele noastre şi faptele noastre
să fie mereu un semn sincer şi gratuit de caritate
faţă de fiecare frate.
Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Staţiunea a IX-a
Isus cade a treia oară
[Isus a spus:] Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică (In 12,24-25).
În ultimul an cu familia n-am putut să-i vizităm pe bunici; părinţii mei spun că este periculos, am putea să ne îmbolnăvim de covid. Îmi lipsesc!
Aşa cum îmi lipsesc prietenele de la volei şi scoutiştii.
Adesea mă simt singură.
Şi şcoala este închisă, înainte mergeam la şcoală fără plăcere, însă acum aş vrea numai să mă întorc în clasă pentru a-i revedea pe colegi şi pe învăţătoare.
Tristeţea singurătăţii devine uneori insuportabilă, ne simţim „abandonaţi” de toţi, incapabili să mai zâmbim. Asemenea lui Isus suntem doborâţi la pământ.
Rugăciunea copiilor
Isuse, lumină veşnică, străluceşte, te rog, atunci când mă pierd în gândurile mai întunecate îndepărtându-mă de tine.
Să ne rugăm.
Doamne, care ai urcat pe Calvar ca miel de jertfă,
luminează-ne în această noapte întunecată,
pentru ca să nu ne rătăcim în această perioadă dificilă.
Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Staţiunea a X-a
Isus este despuiat de haine
[Soldaţii] l-au răstignit şi, împărţind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce să ia. Aceasta ca să se împlinească Scriptura: Au împărţit între ei hainele mele şi pentru tunica mea au aruncat zaruri (Mc 15,24; In 19,24b).
De la etajera din camera mea se arătau foarte multe păpuşi, fiecare diferită. La fiecare aniversare primeam cadou una nouă şi eram foarte ataşată de toate prietenele mele mici.
Duminică, în timpul anunţurilor de la sfârşitul Liturghiei, parohul a vorbit despre o colectă de jucării pentru copiii refugiaţi din Kosovo.
Întorcându-mă acasă, priveam păpuşile mele şi mă gândeam: „Îmi sunt de folos cu adevărat?”
Cu tristeţe am ales câteva, cele mai vechi, cele de care eram mai puţin ataşată. Am pregătit cutia pentru a o duce la biserică duminica următoare.
Însă seara, aveam senzaţia că nu am făcut suficient. Înainte de a merge la culcare, cutia era plină cu păpuşi şi etajera era goală.
A renunţa la ceea ce este superfluu uşurează sufletul şi ne eliberează de egoisme.
A dărui ne face mai fericiţi decât a primi.
Rugăciunea copiilor
Isuse, veghează asupra inimii mele, fă-o liberă de sclavia bunurilor materiale. Ajută-mă să dăruiesc nu numai ceea ce este superfluu, ci şi ceva ce este necesar.
Să ne rugăm.
Doamne, Tată bun, umple distanţele noastre,
fă-ne generoşi în împărtăşirea cu fraţii
a darurilor providenţei tale.
Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Staţiunea a XI-a
Isus este răstignit pe cruce
Poporul stătea şi privea, iar conducătorii îşi băteau joc de el, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul”. Şi soldaţii îl luau în râs, când se apropiau de el, şi-i aduceau oţet, spunând: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi” (Lc 23,35-37).
În ziua de Crăciun, împreună cu scoutiştii am mers la Roma, la Surorile Misionare ale Carităţii, pentru a distribui prânzul celor nevoiaşi, renunţând la ziua de sărbătoare în familie.
La plecare, în tren, mă gândeam la toate lucrurile pe care le voi pierde: pălărioarele făcute manual de bunica Maria, tombola, panettone (cozonacul), cadourile puse în faţa şemineului…
Întorcându-mă, mă gândeam la feţele persoanelor pe care le-am servit, la zâmbetele lor şi la istoriile lor… Gândul că am dus acelor persoane un moment de seninătate a făcut acel Crăciun de neuitat.
A ne oferi pe noi înşine şi propria slujire cu iubire este învăţătura pe care ne-o dă Isus pe cruce.
Rugăciunea copiilor
Isuse, eliberează-ne de orgoliul nostru şi de prejudecăţile noastre, fă ca inima noastră să fie deschisă pentru ceilalţi.
Să ne rugăm.
Doamne, dă-ne harul
să nu rămânem pironiţi în păcatele noastre,
ci ajută-ne să vedem în fiecare slăbiciune a noastră
o nouă posibilitate
pentru a face să transpară puterea crucii tale,
care dă viaţă şi speranţă.
Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Staţiunea a XII-a
Isus moare pe cruce
Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua. Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâşiat la mijloc. Isus a strigat cu glas puternic: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”. Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul (Lc 23,44-46).
În urmă cu puţin timp, după ce am tratat tema în clasă, am scris o lucrare despre copiii care sunt victime ale mafiei. Mă întreb: cum se pot săvârşi acţiuni aşa de teribile? Este corect a ierta aceste lucruri? Şi eu aş fi în măsură să fac asta?
Isus, murind pe cruce, a dăruit tuturor mântuirea. Nu a venit pentru a-i chema pe cei drepţi, ci pe păcătoşii care au umilinţa şi curajul de a se converti.
Rugăciunea copiilor
Isuse, dă-ne forţa de a ierta, tu care ai spus: „Va fi bucurie mai mare în cer pentru un păcătos convertit, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire”.
Să ne rugăm.
Doamne Isuse,
care ai murit pe cruce pentru noi,
primeşte viaţa noastră
care se uneşte cu a ta
ca ofrandă perenă şi definitivă.
Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Staţiunea a XIII-a
Isus este coborât de pe cruce
Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, al cărui nume era Iosif, care era şi el discipol al lui Isus. Acesta, apropiindu-se, i-a cerut lui Pilat trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat (Mt 27,57-58).
Din ambulanţă au coborât oameni care semănau cu astronauţii, acoperiţi de combinezoane, mănuşi, măşti şi vizieră, şi l-au dus pe bunicul care de câteva zile respira greu.
A fost ultima dată când l-am văzut pe bunicul, a murit după câteva zile în spital, îmi imaginez suferind şi din cauza singurătăţii.
N-am putut să fiu lângă el fizic, să-i spun adio şi să-i fiu fiu mângâiere.
M-am rugat pentru el în fiecare zi, astfel am putut să-l însoţesc în această ultimă călătorie pământească a sa.
Rugăciunea copiilor
Îţi mulţumim, Isuse, pentru că ne-ai dăruit cu moartea ta pe cruce forţa speranţei.
Să ne rugăm.
O, Doamne, Tată bun,
dăruieşte-ne să te simţim aproape
ca prezenţă mângâietoare şi reconciliatoare,
până în momentul în care, printr-un dar al providenţei tale,
ne vei chema să fim una cu tine.
Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Staţiunea a XIV-a
Isus este înmormântat
Iosif, luând trupul lui Isus, l-a înfăşurat într-un giulgiu curat şi l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat (Mt 27,59-60).
Dragă Isuse, mă numesc Sara, am doisprezece ani şi vreau să-ţi mulţumesc pentru că astăzi m-ai învăţat să fac binele în numele iubirii tale. M-ai învăţat să depăşesc orice suferinţă încredinţându-mă ţie; să-l iubesc pe celălalt ca frate al meu; să cad şi să mă ridic; să-i slujesc pe ceilalţi; să mă eliberez de prejudecăţi; să recunosc esenţialul şi mai ales să unesc în fiecare zi viaţa mea cu a ta. Astăzi, graţie gestului tău de iubire infinită, ştiu că moartea nu este sfârşitul a toate.
Rugăciunea copiilor
Isuse, ajută-ne să nu întrerupem rugăciunile noastre atunci când simţim inima grea în faţa pietrei de la mormântul tău.
Să ne rugăm.
O, Doamne, Tată bun,
atunci când parcursul vieţii ne arată istorii dificile,
dăruieşte-ne speranţa Paştelui,
trecere de la moarte la înviere.
Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Rugăciune finală
Doamne, Tată bun, am comemorat şi anul acesta Via Crucis a Fiului tău Isus şi am făcut aceasta cu glasurile şi rugăciunile copiilor, pe care tu însuţi i-ai indicat ca exemplu pentru a intra în împărăţia ta.
Ajută-ne să devenim ca ei, mici, nevoiaşi de toate, deschişi la viaţă. Fă să redobândim curăţia privirii şi a inimii.
Îţi cerem să binecuvântezi şi să ocroteşti fiecare copil din lume, pentru ca să poată creşte în vârstă, înţelepciune şi har, pentru a cunoaşte şi a urma proiectul de bine pe care tu l-ai gândit pentru fiecare.
Binecuvântează şi pe părinţi şi pe cei care colaborează cu ei în educarea acestor copii ai tăi, pentru ca să se simtă mereu uniţi cu tine în a dărui viaţă şi iubire.
Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
– Servicii de creare site web
