Lumânarea Pascală este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii. În fiecare an, Lumina Învierii apare de nicăieri şi fără nicio explicaţie exterioară în Sâmbăta Mare a Paştelui ortodox, la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. În noaptea de Sfintele Paști credincioșii vin la biserică, participă la slujbă și iau lumină.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, credincioşii merg la biserică pentru a primi lumina Lui Hristos. Fiecare creștin îşi pregăteşte, din timp, o lumânare pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. La slujba de Înviere, creştinii cântă împreună cu preoţii „Hristos a Înviat!”. Slujba se încheie dimineaţa, dar cei mai mulţi dintre creştini pleacă după ce au luat Lumina Sfântă.
Și în acest an Lumina Sfântă a fost adusă în România, fiind pentru a unsprezecea oară când se aduce în țara noastră.
Potrivit cifrelor din 2015, costul pentru aducerea luminii sfinte este estimat la aproximativ 40.000 de euro.
Sărbătoarea Învierii Domnului aduce cu sine și multe tradiții, multe obiceiuri prin care oamenii dau dovadă că nu au uitat de semeni și că respectul universal și bunătatea benevolă încă mai există. La sate sunt multe tradiții prin care comunitățile se bucură de minunea Învierii și se adună cu mic cu mare, de la primar, la pensionari, pentru a marca acest eveniment deosebit de important.
Din păcate, există și exemple negative prin care unele persoane doresc să și sporească imaginea, doresc să iasă în evidență și să poarte masca de buni creștini, dând lumină la enoriași și stând alături de sfinții părinți. Poate și acest exemplu îi determină pe oamenii de rând să aibă încredere tot mai puțină în biserică și în reprezentanții ei.
Totuși, bucuria Învierii e mult prea mare ca să ne uităm la oameni așa de mici.
Hristos a Înviat!