Victor Ponta și „mândria” unei decizii care scufundă o candidatură

Fostul premier și actual candidat independent la prezidențiale, Victor Ponta, a reușit, în plină campanie electorală, să aducă în spațiul public una dintre cele mai controversate confesiuni din istoria recentă a politicii românești. Într-un episod al podcastului „Hai, live! cu Turcescu și Andronic”, Ponta a declarat că în 2014, pe vremea când conducea Guvernul României, a luat decizia de a permite inundarea deliberată a unor sate românești din zona Clisurii Dunării pentru a salva capitala Serbiei, Belgrad.

Acest gest „umanitar”, cum îl numește fostul premier, a fost în cele din urmă „răsplătit” cu cetățenia sârbă – un detaliu ținut până acum sub tăcere, care acum apare în lumină cu explicația mult așteptată. Mai grav decât decizia în sine este tonul cu care Ponta vorbește despre acest episod: cu mândrie, nu cu regret sau compasiune față de cetățenii români afectați.

Reacțiile politice nu au întârziat. De la fostul europarlamentar Vlad Gheorghe, care anunță o plângere penală pentru înaltă trădare, la lideri importanți ai PSD precum Sorin Grindeanu și Marcel Ciolacu, care îi cer deschis retragerea din cursă, toți subliniază același lucru: un lider național nu își sacrifică propriii cetățeni pentru interese externe, indiferent cât de nobilă ar fi cauza. În această lumină, imaginea de suveranist pe care și-a construit-o Ponta în ultimii ani pare, acum, nu doar fragilă, ci complet compromisă.

Victor Ponta susține că „a salvat vieți” și că „niciun român nu a fost în pericol real”. Dar în paralel, martori precum Mircea Dinescu vorbesc despre distrugeri, lipsă de avertismente, case luate de ape și nicio reacție a autorităților. Adevărul complet va trebui probabil stabilit de o anchetă oficială.

Însă, politic vorbind, Ponta a făcut mai mult decât o declarație neinspirată. A expus, fără menajamente, un tip de gândire în care România este negociabilă, iar responsabilitatea – opțională. Or, un astfel de profil nu se potrivește niciunui candidat la funcția supremă în stat. Cu sau fără anchetă penală, încrederea publicului s-ar putea dovedi, de data aceasta, ireversibil compromisă.