Mottoul de astăzi: „Plimbați-vă, explorați, descoperiți și încercați să vă lăsați hipnotizați de locurile și momentele care vi se întamplă în viață!
Este o mare placere și bucurie să pot scrie și împărtăși cu cei care iubesc Romania despre locurile și oamenii întâlniți în călătoriile noastre.
Pentru astăzi m-am gândit să scriu despre Peștera cu Oase din Poiana Botizii.
Peștera se află la altitudinea de 285 m, având o dezvoltarea de 40 metri și o singură intrare. Se află localizată pe valea Pietrii, pe afluentul stâng al vaii Poienii Botizii. Accesul spre pestera se face de pe drumul către Poiana Botizii (la vreo21 km de Tg. Lapus), apoi se traversează valea și se urcă pe poteca semnalizată. Este o pestera fosilă, fiind dezvoltată pe o direcție generală V-E-SE, intrarea are înalțimea de 3 metri, urmează un sector descendent până la cota 2,8 metri, după care în dreapta este o galerie de 6 metri lungime și cu înalțimea de 2,5 metri. Galeria urmează ascendent pe o lungime de 20 metri.
Pornesc spre peștera despre care se spune că ar fi fost casa lui Pintea . Drumul este puțin anevoios de urcat, pe alocuri fiind în pante abrupte. Răcoarea pădurii și popasurile dese sunt caracteristicile perfecte ale unei urcări liniștite și plcăcute.
Ajungând la intrarea în peșteră, am luat o poziție care mi-a permis intrarea, deoarece aceasta este destul de incomodă, la fel ca și unele camere din interiorul peșterii, în care nici nu poți sta în picioare. În peșteră, apa a săpat piatra în așa fel încat a făcut niște forme de poți jura ca sunt schelete umane.
Peştera cu Oase a fost cunoscută localnicilor încă de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Ei o numeau „Peştera Casa Pintii” sau „Peştera lui Pintea Viteazul”. Legenda spune că în peşteră s-au ascuns haiducii lui Pintea Viteazul (1670-1703).