In fiecare an, incepand cu 1959, sarbatorim la data de 25 octombrie Ziua Armatei Romane. Anul acesta se implinesc 71 de ani de cand Armata Romana elibera de sub ocupatia horthysta Transilvania de Nord, in memorabila zi de 25 octombrie 1944. Din pacate, inafara de faptele de mare vitejie ale bravilor ostasi romani de atunci si de acum, mari motive de sarbatoare nu sunt. In pofida faptului ca oameni de stat importanti promoveaza nevoia de majorare a finantarii structurilor de aparare, cei care guverneaza aceasta tara continua sa isi bata joc de militarii romani. Organizam aceleasi manifestari fastuoase an de an, rostim discursuri insufletitoare, spunem vorbe mari in timp ce ne uitam in ochii unor militari, romani care alaturi de alte categorii profesionale si sociale traiesc zi de zi umilinte din partea reprezentantilor tarii pentru a carei siguranta si integritate sunt dispusi sa isi dea viata in orice moment.
Ne intoarcem astazi cu respectul cuvenit spre veteranii de razboi si spre eroii care si-au pus viata si cariera pe altarul iubirii patriei si de neam. Ne rugam pentru cei care s-au jertfit pentru siguranta nationala si pentru viitorul nostru liber. Tot astazi trebuie sa ne intoarcem cu gratitudine inspre acei tineri curajosi care au ales una dintre cele mai onorante meserii din lume, romani care poarta cu mandrie si curaj uniforma militara. Tineri care sunt dispusi in orice moment sa apere viata celor din jur si integritatea tarii cu propria lor viata. Cinste lor pentru atitudine si responsabilitate, dar si pentru sacrificiile zilnice pe care le fac pentru a putea fi militari. Pentru ca inafara de rigoarea uniformei, de respectul pe care fiecare om care intelege insemnatatea acestei meserii le-o poarta, acesti romani adevarati sunt umiliti zi de zi de un sistem bolnav in care majoritatea au obligatii, dar numai o anumita minoritate privilegiata are si drepturi.
Unii poate ma vor apostrofa pentru ca imi permit sa vorbesc deschis si direct despre probleme pe care altii le trateaza prin metoda strutului, crezand ca daca se prefac ca nu le vad acestea nu exista. Prefer sa fiu privit cu dispret de cateva personaje cu functii importante care considera ca imi depasesc atributiile vorbind despre problema militarilor decat sa fiu considerat ipocrit de cateva mii de oameni care zi de zi se confrunta cu problemele despre care prea putini vorbesc si mai putini sunt dispusi sa le rezolve.
Romania este una dintre putinele tari ale lumii in care armata, la fel ca si alte structuri de aparare, sunt subfinantate. Aceasta problema poate nu este prioritara pe agenda unor importanti domni din Bucuresti, nu se doreste sa fie promovata public la nivel de minister si cu certitudine nu se vede la grandioasele parade organizate periodic. In spatele cortinei insa, realitatea este dureroasa. Militarii romani sunt nevoiti sa lucreze in conditii deloc umane si sunt remunerati insuficient. Militarii romani sunt nevoiti sa lucreze mai multe ore decat este prevazut in contract, nu sunt remunerati in plus pentru orele suplimentare, iar unii fac eforturi supraomenesti pentru a putea purta cu demnitate tinutele ponosite. Si acestea doar sunt cateva exemple.
Foarte multi militari care au ales aceasta meserie din iubire de patrie si convingerea ca, daca va fi vreodata cazul, isi vor putea apara tara, ajung sa cedeze si isi dau demisia din aceasta structura satui sa le fie incalcate onoarea si demnitatea umana. Astazi, cand sarbatorim Armata Romana, mi-as dori ca in loc de grandioasele parade si manifestari publice sa avem taria de a ne uita in ochii militarilor romani si sa le oferim speranta. Sa le multumim ca sunt pe pozitii pentru a interveni in orice moment pentru apararea comunitatii si a tarii. Sa ii felicitam pentru ca au si aptitudini de contabili, reusind cu maiestrie sa isi imparta venitul in asa fel incat sa isi achite obligatiile fiscale, sa isi intretina familiile, sa isi educe copiii si sa isi achizitioneze obiecte vestimentare din tinuta militara pentru care statul nu are niciodata suficiente resurse financiare. Si toate acestea in tacere, fara posibilitatea de a-si expune problemele, nevoile si nemultumirile, la fel cum au dreptul alte tagme.
Ce viitor poate sa aiba o tara care nu isi respecta si nu investeste suficient in structurile sale de aparare? Este o intrebare la care ar trebui sa se gandeasca toti cei care poarta pe umeri responsabilitatea pentru integritatea tarii si pentru viitorul liber pe care suntem obligati sa il asiguram si generatiilor viitoare. Intre permanentele lupte pentru putere, intre scandalurile politice care tin prima pagina a ziarelor poate, doar poate, unii isi vor face timp si sa gestioneze corect si coerent marile probleme ale acestei tari. Poate, peste cativa ani, vom putea veni in fata militarilor romani cu aceeasi mandrie pe care ei o poarta in suflet. Ne vom putea uita in ochii lor, de la om la om, de la roman la roman, cu demnitate si respect real, nu doar enuntat.
Cu ocazia Zilei Armatei Romane le multumesc tuturor celor care pun pe primul loc iubirea de tara si binele comun, chiar daca in plan personal trebuie sa faca sacrificii. Ma voi ruga pentru linistea sufletelor eroilor care ne-au garantat libertatea cu pretul propriei vieti, dar si pentru viitorul celor care puteau sa se faca politicieni sau patroni, dar au ales sa isi serveasca tara. Militarii romani sunt astazi exemplul suprem al spiritului de sacrificiu si al iubirii de tara si de neam. Respect!
Cu nemasurata pretuire,
Catalin Chereches
Primarul Municipiului Baia Mare
Sursa: Emm
– Servicii de creare site web
